Neimplicat în discuţie, tânărul domn se scobea în nas în mijlocul întrunirii cu nonşalanţă şi sigur pe drepturile lui. (Aia o fi făcut toată viaţa.) Îşi şifonase costumul de la atâta înverşunare. Lângă mobil îi sclipeau cheile unui automobil de marcă - aşa cade bine unui deputat june şi promiţător.

«Asta e pentru tine.» M-am uitat la cadou, apoi la el. Avea 43 de ani, eu 20; el, miliardar, CEO al unei corporaţii americane, deţinător al echipei de basket Orlando Magic - eu, ţânc în anul II de studenţie. I-am mulţumit pentru un cadou care era imposibil să nu te pună pe gânduri.

Există. Şi nu mă gândesc să pomenesc de ei la acel nivel de listă întocmită (cu nu multă vreme în urmă) înşiruind, "preţăluite" epatant, numele unora sau ale altora, alături de care stau - ca într-o licitaţie publică - valoarea automobilelor, suprafaţa şi valoarea apartamentelor, costul excursiilor, a cadourilor, nunţilor, look-ul decorativ al prietenelor şi prietenilor.

Foarte ne-am supărat când am auzit că unele voci ministeriale nu susţin Clujul în competiţia pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii în 2021. Până la un punct, supărarea e justă şi avem dreptate. Dar nu 100%. Mai sunt şapte ani la dispoziţie, şi intensitatea dorinţei cu care Clujul doreşte să devină capitală poate fi chestionată.

O campanie discretă şi activă ar vrea să impună Oradea drept capitală a Regiunii de Nord-Vest.