Cât mai păstrează Clujul din Palatul Banffy

Cât mai păstrează Clujul din Palatul Banffy
Retrocedarea Palatului Banffy nu s-a făcut încă, iar administraţia judeţeană mai speră ca revendicatorii acestui imobil să fie despăgubiţi în bani. Totuşi, ministrul Culturii a apreciat că punerea în posesie ar putea avea loc anul viitor.

Trei pătrimi din Palatul Banffy (care adăposteşte Muzeul de Artă din Cluj-Napoca) au fost retrocedate acum mai bine de un an, însă, reprezentanţii Consiliului Judeţean spun că punerea în posesie n-a avut loc şi că s-ar mai putea demonstra că revendicatorii nu sunt moştenitorii de drept ai familiei nobiliare Banffy. În cel mai rău caz, se va cere ca familia să fie despăgubită în bani, a precizat vicepreşedintele Consiliului Judeţean Vakar Istvan. Ministrul Culturii, Daniel Barbu, a deplâns soarta acestui imobil spunând că va cere guvernului să-şi exercite dreptul de preemţiune pentru a-l achiziţiona.

În timp ce ministrul Culturii, Daniel Barbu, a dat ca şi finalizat procesul de restituire a palatului Banffy (sediul Muzeului de Artă, aflat în centrul municipiului Cluj-Napoca),reprezentanţii Consiliului Judeţean se arată încrezători că într-un fel sau altul acest simbol al oraşului va fi păstrat în custodia statului. „Am văzut că domnul ministru a vorbit despre situaţia Muzeului de Artă. Este adevărat că instanţa a decis ca trei pătrimi din imobil să fie retrocedate unei doamne care n-are absolut nici o legătură de familie cu contele Banffy, însă procesul nu e încheiat. Nu s-a dispus încă punerea în posesie, iar noi suntem convinşi că această problemă va fi rezolvată în favoarea statului. Vorbim de o clădire care are nevoie de restaurări şi mă îndoiesc că statul va dispune retrocedarea în natură, având în vedere că proprietarii nu şi-ar putea permite să întreţină un astfel de imobil. Legea privind restaurarea monumentelor istorice este extrem de severă şi nu cred că familia care revendică imobilul îşi permite luxul de a o întreţine. Plus că ar însemna să împartă dreptul de proprietate cu Consiliul Judeţean şi nici acest aspect nu cred că este convenabil. Ca atare, sunt convins că se va găsi o soluţie convenabilă şi că Muzeul de Artă va rămâne în acest imobil", este de părere vicepreşedintele administraţiei judeţene, Vakar Istvan.

El a mai precizat că atâta timp cât instanţa nu a dispus punerea în posesie nu este în avantajul Consiliului Judeţean să se arunce cu speculaţii. „Cred că e devreme să spunem că am pierdut clădirea, atâta timp cât nu ne-a obligat nimeni să o dăm revendicatorilor. Rămân la concluzia că noi vom păstra acest imobil şi că în cel mai rău caz vom statul va fi solicitat să cadă la o înţelegere cu revendicatorii", a spus Vakar. În opinia ministrului Culturii, statul ar trebui să-şi facă planul pentru a achiziţiona acest imobil, în cazul în care instanţa va dispune punerea în posesie. „Eu voi propune ca statul să cumpere, dacă instanţa va dispune anul viitor ca acest imobil să fie cedat proprietarilor. El a reamintit că dacă s-ar pirede, într-adevăr acest imobil, muzeul ar mai putea rămâne în chirie încă 10 ani. Soluţia nu e oricum benefică, având în vedere că imobilul se află într-o stare avansată de degradare şi că din pricina acestui litigiu, Consiliul Judeţean, în calitate de proprietar, nu mai are dreptul să investească nici un leu în restaurare.

Planul Consiliului Judeţean era de a reabilita din temelii clădirea care adăposteşte colecţia Muzeului de Artă - peste 13.000 de piese de pictură, sculptură, arte grafice, decorative şi fond documentar. În acest sens, s-a depus un proiect cu finanţare europeană, în valoare de peste 10 milioane de euro, ce viza restaurarea şi refuncţionalizarea muzeului, de la subsol până la acoperiş: igienizarea, înlocuirea pietrei, refacerea structurii acoperişului, înlocuirea instalaţiilor ce datează din anii ‘50, instalarea unor reţele moderne de utilităţi, sistem de aer condiţionat etc. Spaţiul urma să fie redistribuit. La subsol se urmărea realizarea unei săli de conferinţe şi a unei săli de spectacol, la parter, o cafenea pentru public, iar la mansardă, ateliere de fotografie şi pictură. În proiect ar putea fi inclusă şi o sală tip auditoriu de 300 de locuri. Din pricina lititgiilor de revendicare, acest proiect a fost complet blocat.

Pe de-o parte, este vorba despre Maria Gomboş, care revendică mai multe apartamente din incinta Palatului. Aceasta şi-a epuizat toate căile de atac în ţară şi s-a adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului. Au mai fost deschise alte două procese de revendicare de către Silvia Letiţia Miclea şi Paraschiva Roşca. În ambele cazuri, instanţa a decis acordarea de depăgubiri. În primul caz au fost solicitate despăgubiri pentru o cotă tabulară de o treime din Palatul Banffy şi urma ca instanţa să se pronunţe cu privire la suprafaţa imobilului şi a cotei dreptului de proprietate pentru care petenta a făcut dovada de proprietar. În cel de-al doilea caz, Paraschiva Roşca, în calitate de legatară universală a lui Nicolae Roşca (care este presupus moştenitor al lui Banffy Dionisie şi care ar fi cumpărat sub semnătură o parte din imobil), a solicitat iniţial despăgubiri. Ulterior şi-a revizuit petiţia, solicitând restituirea imobilului în natură. Reprezentanţii Consiliului Judeţean se arată încrezători că vor ajunge la o înţelegere şi că Paraschiva Roşca va fi despăgubită în bani.

"Giuvaierul" oraşului

Palatul Banffy este unul dintre cele mai importante edificii baroce din Clujul secolului XVIII, operă a arhitectului german Johann Eberhard Blaumann. Construit între 1774 şi 1785 pe laturile unei curţi rectangulare de către contele Banffy Gyorgy, este considerat a fi cea mai reprezentativă clădire în stilul baroc din Transilvania. Frontispiciul rococo are blazonul familiei Banffy şi statui ale unor personaje din mitologia romană: Marte, Apollo, Diana, Perseu, Minerva şi Hercule. Palatul a găzduit de-a lungul timpului oaspeţi importanţi: împăratul Austriei şi regele Ungariei, Francisc I, respectiv împăratul şi regele Franz Josef I. Începând cu 1951, palatul adăposteşte Muzeul Naţional de Artă, cu al său valoros patrimoniu de pictură, grafică şi artă decorativă. Nucleul acestui patrimoniu este Colecţia Virgil Cioflec, ce reuneşte opere ale artiştilor consacraţi (Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Dimitrie Paciurea) cu cele ale talentelor autentice (Theodor Pallady, Camil Ressu, Vasile Popescu etc.) dispuse în peste 20 de încăperi. Expoziţia de bază prezintă şi lucrări ale unor artişti mai puţin cunoscuţi din Transilvania secolelor XVIII-XIX, respectiv o importantă colecţie din lucrări de mare valoare aparţinând şcolii de pictură din Baia Mare. Etajul clădirii, ce adăposteşte Galeria de Artă, a fost închis în 1990 din cauza stării avansate de degradare a edificiului şi redeschis în 1996. Muzeul Naţional de Artă Cluj a fost nominalizat la premiul EMYA pentru muzeul european al anului 1997. (sursa: ro.wikipedia.org)

 

Etichete
Comenteaza