Foto Clujul vechi (re)iese la lumină pe șantierul de pe Kogălniceanu. Ce descoperiri au făcut arheologii

O parte din zidurile fostului Colegiu Iezuit au fost identificate după săpături ale arheologilor de la Muzeul de Istorie al Transilvaniei pe șantierul de pe strada Mihail Kogălniceanu din Cluj-Napoca, notează mass media locală.

Specialiștii din cadrul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei au făcut un rezulmat al descoperirilor de pe șantierul din centrul Clujului cercetate începând din vara lui 2021 când a început șantierul de modernizare.

ARHEOLOGIE ISTORICĂ URBANĂ ÎN CLUJ-NAPOCA: SĂPĂTURILE PREVENTIVE DIN ZONA STRĂZII MIHAIL KOGĂLNICEANU ȘI EVOLUȚIILE TOPOGRAFIEI URBANE

• Fig. 1. Plan de situație al zonei, cu indicarea suprafețelor supravegheate și cercetate arheologic (iulie 2021–iunie 2022).
• Fig. 2. Principalele descoperiri de pe str. Gaál Gábor, cu indicarea lotizărilor din epoca modernă târzie și a vechiului traseu al străzii.
• Fig. 3. Principalele descoperiri de pe str. Mihail Kogălniceanu (Piațeta Jean Calvin) și poziționarea cimitirului din secolele XVI–XVII pe planul de situație elaborat în 1584 de către arhitectul iezuit Massimo Milanessi.

Patrimoniul urban al străzii Mihail Kogălniceanu (pe numele său istoric platea Luporum sau Farkas utca) este eclectic în ceea ce privește datarea și funcționalitățile sale. De mai bine de un secol, zona a atras interesul științific al istoricilor și arheologilor deopotrivă. Clădirile care flanchează actualmente strada compun unul dintre cele mai divesificate peisaje urbane ale Clujului istoric, cu elemente databile din epoca medievală târzie și până la începutul secolului al XX-lea.

Documentarea evoluțiilor survenite pe această arteră majoră a Clujului și pe trei dintre străzile sale adiacente (Gaál Gábor, Hermann Oberth, Emmanuel de Martonne) în epocile medievală și modernă, alături de identificarea și investigarea patrimoniului arheologic mai vechi, au constituit obiectivele lucrărilor de supraveghere și cercetare preventivă derulate continuu de către MNIT încă din vara anului 2021. Întregul proiect de arheologie urbană reprezintă consecința directă a reamenajărilor stradale din zonă (Fig. 1).
Recuperările arheologice de până la această oră sunt încadrabile cronologic perioadelor istorice mai târzii, mai exact, secolelor XV/XVI–XIX. Ele confirmă sau completează datele arhivistice și cartografice vechi referitoare la trama stradală, lotizările istorice, mutațiile topografiei urbane din zonă și contribuie definitoriu la reconstituirea peisajului istoric al străzii Lupilor, consemnată documentar încă din anul 1436.

Structuri constructive au fost documentate în zona de vest a str. Mihail Kogălniceanu, la intersecția cu str. Emmanuel de Martonne (fostă Szinház utca). Sondajele arheologice au vizat fundațiile teatrului vechi al Clujului, construit în prima parte a secolului al XIX-lea, alături de modeste locuințe ale epocii moderne târzii (secolele XVIII–XIX), suprapuse parțial de către clădirea teatrului. Cele trei străzi de legătură dintre str. Ion I. C. Brătianu (platea Regis) și str. Mihail Kogălniceanu (platea Luporum), prezintă datări diferite și nu au făcut parte dintr-un proiect urbanistic unitar, fapt confirmat și de către săpăturile arheologice. Astfel, str. Emmanuel de Martonne a fost deschisă după mijlocul veacului al XIX-lea în spațiul fostei grădini a Colegiului Iezuit de secol XVIII. Aceasta s-a dovedit a fi cea mai târzie dintre cele trei străzi secundare cercetate, în vreme ce, str. Hermann Oberth (fostă Minorita/Teleki utca) a apărut cel târziu în secolul al XVII-lea, iar str. Gaál Gábor (fostă Főiskola utca) a evoluat în veacurile XVIII și XIX ca o potecă obscură, cu un traseu distinct de cel actual.

În cursul săpăturilor din vara anului trecut, descoperiri importante au fost realizate pe str. Gaál Gábor. Identificarea și cercetarea gardului de secol XIX care delimita lotul vechii case parohiale reformate (str. Mihail Kogălniceanu nr. 23) a confirmat traseul de odinioară al străzii, prezent pe hărți din secolele XVIII și XIX. Rezultate valoroase a furnizat și cercetarea unei fântâni de mari dimensiuni cu material arheologic bogat.
Construită după 1600 și abandonată în jur de 1750, ea se afla în perioada de utilizare în curtea vechii case parohiale și nu în mijlocul străzii, cum apare astăzi (Fig. 2).

În zona estică a str. Mihail Kogălniceanu (Fig. 3), mai exact în piațeta care se dezvoltă în fața bisericii reformate (fosta biserică a mănăstirii franciscane), arheologii au identificat fundațiile masive ale unui proiect de construcție abandonat. Pe baza informațiilor cronistice din secolul al XVII-lea, confirmate și de rezultatele preliminare ale săpăturii (în derulare!), a fost identificat aici turnul-clopotniță, la a cărui ridicare s-a renunțat în anul 1648 datorită problemelor tehnice de execuție. Respectiva structură (cu dimensiuni exterioare de circa 13 x 12 m) a deranjat parțial latura de nord a incintei cimiteriale din prima jumătate a secolului al XVI-lea.

Cercetarea parțială a cimitirului a furnizat și primele date în legătură cu perioada sa de funcționare: între cumpăna secolelor XV–XVI și prima jumătate a secolului al XVII-lea. Gardul cimitirului, reprezentat și pe planul de situație elaborat în 1584 de către arhitectul iezuit Massimo Milanesi, fusese prevăzut în partea inferioară cu o gură de dren care direcționa apele pluviale de la interiorul zonei de înmormântare direct pe suprafața pavată a străzii Lupilor. Pe baza relațiilor stratigrafice din zonă, amenajarea suprafeței stradale a putut fi datată anterior construcției bisericii de către călugării Franciscani (circa 1490–1503). Astfel, a fost documentată una dintre cele mai timpurii amenajări stradale ale Clujului medieval târziu și a fost stabilit, pentru întâia oară, nivelul de secol XV al faimoasei platea Luporum.

Colectiv de cercetare:
Arheolog specialist Dr. Oana Toda
Arheolog expert Dr. Florin Mărginean