Proiectul de un miliard de euro de la hidrocentrala Tarnița-Lăpuștești, tot mai departe de realitate! Ultima decizie luată

Un proiect de 1 miliard de euro, cel al hidrocentralei Tarniţa-Lăpuşteşti din judeţul Cluj, considerat esenţial pentru sistemul energetic al ţării, stă pe loc de mai bine de 40 de ani și pare că va rămâne istorie. 

Hidro Tarnița, compania înființată de statul român pentru dezvoltarea hidrocentralei cu pompaj Tarnița-Lăpuștești, de 1.000 MW, se dizolvă voluntar, potrivit deciziei acționarilor, scrie apuseni.info.

„Aprobă dizolvarea voluntară anticipată a Societății Hidro Tarnița SA și deschiderea procedurii lichidării patrimoniului Societății Hidro Tarnița SA”. Aceasta este decizia Adunării Generale a Acționarilor companiei, SAPE (99,4% din capital)  și Complexul Energetic Hunedoara, care a avut loc la 30 mai și a fost publicată recent în Monitorul Oficial.

Centrala Tarnița-Lăpușești

Centrala trebuia să fie situată la 30 km depărtare de oraşul Cluj-Napoca, pe valea râului Someşul Cald, pe versantul stâng al acumulării Tarniţa şi este prevăzută a se realiza cu patru grupuri reversibile, turbina-pompă, cu o putere instalată de 4x 250 MW, construcţia fiind preconizată a se realiza în două etape pe parcursul a 5-7 ani.

Principalul obiectiv al proiectului este creşterea siguranţei în funcţionare a SEN, centrala putând asigura funcţionarea optimă şi sigură a acestuia, în condiţiile creşterii considerabile a portofoliului capacităţilor de producţie din surse regenerabile, fiind un acumulator de energie electrică ce asigură transferul acesteia la vârful curbei de sarcină, furnizând, aşa cum am arătat anterior, servicii tehnologice de sistem pentru România şi ţările învecinate.

Prin realizarea acestei capacităţi hidro cu acumulare prin pompaj pot fi acoperite atât nevoia crescută de stocare a energiei şi transferul surplusului din zona de gol în cea de vârf a curbei de sarcină, precum şi echilibrarea capacităţilor regenerabile de producţie necontrolabilă prin asigurarea unei funcţionări optime a grupurilor mari din sistem.

Proiectul hidrocentralei nu este însă unul nou, primele analize privind realizarea construcţiei fiind făcute în perioada 1975-1985, când Institutul de Studii şi Proiectări Hidroenergetice (ISPH) s-a implicat în elaborarea studiilor de amplasament şi studiilor de schemă pentru realizarea unei centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompaj în România. Apoi, în perioada 1985-1988, pe baza considerentelor tehnico-economice, s-au concretizat opţiunile spre bazinul Someşului Cald, unde lacul de acumulare Tarniţa putea îndeplini rolul de rezervor inferior, locaţia fiind considerată drept cea mai favorabilă din punct de vedere geologic şi hidrologic.