Foto Cum arăta Sala Sporturilor din Cluj în 1966. Era una dintre cele mai moderne din România

Actuala Sală a Sporturilor „Horia Demian” de pe Splaiul Independenței face parte dintr-o generație importantă de construcții sportive realizate în România în anii ’60.

Proiectul este legat de arhitectul Ion Mircea Enescu, iar arhiva Uniunii Arhitecților din România consemnează pentru Sala Sporturilor din Cluj-Napoca perioada de proiectare și realizare 1960, 1964–1967. În arhiva personală a arhitectului, lucrarea este prezentată explicit ca „Sala Sporturilor din Cluj-Napoca. Realizată în 1966 la I.P.C.T.”

Istoria construcției este însă legată de un prim proiect, realizat la începutul anilor ’60. Prima sală de sport de pe acest amplasament a fost construită în 1961. La 15 februarie 1961, structura acoperișului s-a prăbușit, iar proiectul a fost reluat ulterior. Reconstrucția a presupus o soluție arhitecturală diferită, cu acoperiș boltit, proiectul noii construcții fiind atribuit lui Ion Mircea Enescu. Sursele care documentează episodul îl menționează și pe inginerul Panaite Mazilu, asociat construcției inițiale.

Noua sală, rezultată în urma reconstrucției, avea o arhitectură specifică modernismului românesc al perioadei: o structură amplă, dominată de suprafețe vitrate, volume clare și o rezolvare structurală adaptată unui spațiu de mari dimensiuni. Documentarea fotografică păstrată astăzi de Uniunea Arhitecților din România confirmă atât autorul proiectului — Ion Mircea Enescu — cât și caracterul de ansamblu sportiv, cu elemente structurale și prefabricate specifice perioadei.

Sala nu a fost concepută ca un simplu teren acoperit. Ea făcea parte dintr-o concepție mai largă privind dezvoltarea bazelor sportive urbane și era destinată competițiilor de nivel important. Presa sportivă a vremii dovedește că în octombrie 1966 Sala Sporturilor din Cluj găzduia deja competiții internaționale: Sportul Popular relata atunci despre fazele finale ale Campionatului European feminin de baschet desfășurate la Cluj și Sibiu.
În documentele și sursele ulterioare, sala este consemnată ca având o capacitate de aproximativ 3.000 de spectatori și ca spațiu destinat mai multor discipline, între care baschetul, handbalul și voleiul. Complexul sportiv a fost completat în timp cu alte funcțiuni și spații specializate. Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Cluj consemnează, de exemplu, componente ale complexului date în folosință în jurul anului 1970, iar sala radio este menționată ca fiind dată în folosință în 1966.

Un aspect care merită subliniat este că 1966 nu trebuie privit ca un an izolat al construcției, ci ca momentul în care proiectul reconstruit al Sălii Sporturilor ajunge la forma sa documentată de arhiva lui Ion Mircea Enescu. Arhiva UAR indică pentru lucrare intervalul 1960, 1964–1967, ceea ce corespunde istoriei în două etape a clădirii: proiectul inițial de la începutul deceniului și reluarea/reconfigurarea construcției după accidentul din 1961.

Mai târziu, sala avea să primească numele Horia Demian, în memoria unuia dintre cei mai importanți baschetbaliști clujeni. Denumirea actuală este, prin urmare, ulterioară construcției pe care o documentează aceste fotografii. Reconstruită după proiectul inițial din 1961, în urma prăbușirii acoperișului; noua construcție a fost realizată în 1966.

Sursa: Clujul și clujenii