DISTRIBUIE
Din ce în ce mai insistent, lideri PSD - unul dintre aceştia fiind chiar Victor Ponta - lansează un scenariu conform căruia PNL ar face tatonări în vederea intrării la guvernare alături de PD-L.
Un fapt este cert. Şi anume, că indiferent cât de abruptă este prăbuşirea PD-L, numai o mică parte din electoratul care abandonează acest partid este dispus să mergă la liberali. Cei mai mulţi se duc la PSD. Sau, mai bine spus, se întorc. Atunci când calculăm reacţiile cetăţenilor în raport cu una sau alta dintre forţele politice, este obligatoriu să evaluăm un indicator despre care se vorbeşte extrem de rar. Şi anume, percepţia populaţiei vizavi de ideologia partidului respectiv. Din această perspectivă, am ajuns eu la concluzia enunţată mai sus. Şi pe care o dezvolt în cele ce urmează.
În zadar, după o idee a lui Traian Băsescu, democraţii au făcut câteva prestidigitaţii politice. În zadar s-au dat de trei ori peste cap, anunţând că nu mai sunt partid socialist şi că au trecut în cealaltă extremă a spectrului politic. Că au devenit conservatori. Adică populari. Că au schimbat stânga cu dreapta. Chiar dacă au fost primiţi în internaţionala populară - pentru că popularii europeni aveau interesul să pună mâna pe un număr mai mare de voturi, asigurându-şi astfel majoritatea în Parlamentul European - populaţia României nu a crezut nicio secundă în jongleria PD-L. Dimpotrivă. Democraţii au fost votaţi şi susţinuţi nu ca partid de dreapta, ci ca partid socialist. Un partid socialist, au crezut oamenii, ceva mai bun la guvernare decât celălalt partid socialist numit PSD.
Aşadar, ce avem, sub aspectul spectrului politic, relativ semnificativ, ca forţă electorală şi număr de parlamentari? Două partide socialiste, PSD şi PD-L, care, din punctul de vedere al grupurilor de interese, se află la cuţite şi care vor rămâne, în orice caz, despărţite, atâta timp cât unul dintre ele este dominat de personalitatea lui Traian Băsescu, un partid liberal, care, în mod constant, obţine între 15 şi 20 la sută din electorat, indiferent în ce perioadă ne-am plasa, şi UDMR, care este o organizaţie civică, având comportament de partid, prin forţarea Constituţiei. Membru al popularilor europeni, dar fiind reprezentată, de fapt, atât de grupuri de interese de stânga, cât şi de grupuri de interese de dreapta, singurul liant în UDMR fiind legat de interesele minorităţii.
Este adevărat că PNL, în momentul în care va decide că este oportun să se implice în guvernare, nu o poate face de unul singur. Este obligatoriu să se alieze ori cu PSD, ori cu PD-L. Dacă, sub raport ideologic, este egal cu cine o face, decizia nu poate să depindă decât de alte interese, să le spunem de natură conjuncturală. Ei bine, conjunctura face că liberalii sunt la cuţite cu Traian Băsescu. Şi nici nu au vreun motiv, cât de mic, să-şi asume, alături de PD-L, costurile unei guvernări dezastruoase.
În consecinţă, afirmaţiile din ultimele zile ale fruntaşilor PSD, care indică o apropiere între liberali şi democraţi, sunt simple manevre politice. Este un fel de provocare. De fapt, o invitaţie voalată la o alianţă.
În zadar, după o idee a lui Traian Băsescu, democraţii au făcut câteva prestidigitaţii politice. În zadar s-au dat de trei ori peste cap, anunţând că nu mai sunt partid socialist şi că au trecut în cealaltă extremă a spectrului politic. Că au devenit conservatori. Adică populari. Că au schimbat stânga cu dreapta. Chiar dacă au fost primiţi în internaţionala populară - pentru că popularii europeni aveau interesul să pună mâna pe un număr mai mare de voturi, asigurându-şi astfel majoritatea în Parlamentul European - populaţia României nu a crezut nicio secundă în jongleria PD-L. Dimpotrivă. Democraţii au fost votaţi şi susţinuţi nu ca partid de dreapta, ci ca partid socialist. Un partid socialist, au crezut oamenii, ceva mai bun la guvernare decât celălalt partid socialist numit PSD.
Aşadar, ce avem, sub aspectul spectrului politic, relativ semnificativ, ca forţă electorală şi număr de parlamentari? Două partide socialiste, PSD şi PD-L, care, din punctul de vedere al grupurilor de interese, se află la cuţite şi care vor rămâne, în orice caz, despărţite, atâta timp cât unul dintre ele este dominat de personalitatea lui Traian Băsescu, un partid liberal, care, în mod constant, obţine între 15 şi 20 la sută din electorat, indiferent în ce perioadă ne-am plasa, şi UDMR, care este o organizaţie civică, având comportament de partid, prin forţarea Constituţiei. Membru al popularilor europeni, dar fiind reprezentată, de fapt, atât de grupuri de interese de stânga, cât şi de grupuri de interese de dreapta, singurul liant în UDMR fiind legat de interesele minorităţii.
Este adevărat că PNL, în momentul în care va decide că este oportun să se implice în guvernare, nu o poate face de unul singur. Este obligatoriu să se alieze ori cu PSD, ori cu PD-L. Dacă, sub raport ideologic, este egal cu cine o face, decizia nu poate să depindă decât de alte interese, să le spunem de natură conjuncturală. Ei bine, conjunctura face că liberalii sunt la cuţite cu Traian Băsescu. Şi nici nu au vreun motiv, cât de mic, să-şi asume, alături de PD-L, costurile unei guvernări dezastruoase.
În consecinţă, afirmaţiile din ultimele zile ale fruntaşilor PSD, care indică o apropiere între liberali şi democraţi, sunt simple manevre politice. Este un fel de provocare. De fapt, o invitaţie voalată la o alianţă.
DISTRIBUIE
Comenteaza
