Statuia fotbalistului necunoscut

O scurtă incursiune în istorie. Nu luăm autocarul, ci „Agora U”, iar în loc de sandwichuri ne hrănim cu amintiri

Nu poţi să ascunzi gunoiul sub covor. Rişti ca mirosul dezgustător să te aducă în discuţia oaspeţilor şi vecinilor. În fotbal, un scor aspru nu maschează o regie previzibilă şi pentru telespectatorii show-ului "Prodanca şi Reghe - Dragoste în prelungiri". Vezi rezultatul partidei dintre Steaua şi "U", 5-1, şi te gândeşti, nu doar fiindcă rimează, că tabela seamănă cu o pubelă. În tomberon au fost aruncate de-a valma ambiţia, onoarea şi speranţele unui club care s-a bucurat rareori de linişte. Nu Florian Walter e vinovat pentru înfrângerea umilitoare în faţa amicului Gigi. Hai că glumeam! Cine să fie, iar Niculescu? Urmează partida cu Viitorul, dar pentru Universitatea Cluj e vital să nu piardă meciul cu trecutul. Să nu-şi ignore istoria, să nu devină un curier care plimbă punctele de la Cluj la Bucureşti, via Ploieşti.

Există şi o altă explicaţie a dezastrului din ultima rundă. Pe lângă lipsa de omogenitate a lotului încropit în vară, pe lângă lipsa de valoare a unora dintre fotbalişti, pe lângă relaţiile de familie şi de afaceri, a mai răsuflat o informaţie pe surse. Unul dintre băieţii care îmbracă tricoul alb-negru s-a plâns presei de condiţiile insuportabile de transport şi masă. Să-l ascultăm: "Cum să te baţi cu Steaua, când mergi cu autocarul 8 ore? Odihna am făcut-o tot pe drum, în autocar, cu genunchii la piept. Masa am luat-o tot pe drum. Nişte sandwichuri pe care le-am primit pe autocar. Din minutul 60 unii jucători nu mai puteau alerga. Lumea trebuie să ştie care sunt condiţiile".

Acum lumea ştie. Meniul nu scuză umilinţa, nu şterge încă o ruşine. De parcă, dacă ar fi făcut deplasarea cu avionul şi s-ar fi cazat la "Marriott", i-ar fi călcat în picioare pe stelişti, i-ar fi bătut de le suna Dâmboviţa în cap. Mii de oameni în România fac naveta la ore imposibile, au puţine ore libere şi câştigă sume pentru care un fotbalist nu s-ar da jos din limuzină. Cu toate acestea, îşi fac treaba cu profesionalism, din respect pentru meseria lor. Dacă un medic ar gândi ca fotbalistul în speţă, spitalele s-ar transforma în cimitire.

Un e-mail primit de la Viţu Bodea, fiul regretatului istoric Gheorghe Bodea, m-a îndemnat să-i prezint sindicalistului anonim din lotul Universităţii o poveste, mai precis "Un meci pentru legende", pe care o puteţi citi în primul volum din"Agora "U". Pe 8 octombrie 1933, Universitatea avea programat la Bucureşti meciul cu Venus, echipa aflată sub oblăduirea lui Gabriel Marinescu, influentul prefect al capitalei, care a ocupat şi funcţia de ministru de interne. Mărturiile sunt semnate cu nume şi prenume. "Hrana rece era stas. O jumătate de kilogram de parizer şi o jumătate de pâine de om, plus muştar într-un borcan comun. Am ajuns la Bucureşti, obosiţi ca întotdeauna...", a povestit Lazăr Sfera. Continuă Marius Ştefănescu: "Am sosit la Bucureşti ca de obicei... călătorind cu cl.III, ca de altfel, totdeauna (cl.III avea numai bănci de lemn). Nu mai trebuia să luăm masa. Conducerea avusese grijă ca la plecarea din gara Cluj să ne înmâneze câte un pachet al cărui conţinut era veşnic jumătate kilogram de parizer, o franzelă şi un borcan cu muştar pentru toată lumea".

Urmează surpriza neplăcută. Abia se cazaseră la un hotel, cînd au fost vizitaţi de un reprezentant al clubului Venus. "Studenţii" au fost anunţaţi că partida, programată iniţial la ora 16:00, a fost mutată la ora 11:00. Au plecat spre teren, unde au fost întâmpinaţi cu aplauze. "Parcă remontaţi sufleteşte de dragostea ce ne-a întâmpinat, ajunşi în cabină ne-am hotărât în faţa conducătorilor noştri că ne vom bate pentru orice minge şi că, pentru încercarea făcută de a fi surprinşi nepregătiţi pentru acest matineu, vom arăta că ştim să câştigăm şi în asemenea condiţii", a descris Ştefănescu trăirile vestiarului. Cât a fost scorul? "U" a învins cu 7-3!!! Sepi II a marcat patru goluri, Ploeşteanu a reuşit o "dublă", iar Sârbu a contribuit şi el la această victorie miraculoasă.

Povestea nu are şi o morală. Nu cred că vreun sportiv dintre mercenarii ce îndură supliciul unei deplasări cu autocarul chinezesc şi a mâncării din pungă, va înţelege ceva din episodul relatat în cartea de istorie a Universităţii. Un fotbalist profesionist trebuie să-şi exercite profesia în condiţii decente. Ştim că azi se aleargă mai mult, că odihna şi alimentaţia au un rol important în performanţă. Observăm însă că Universitatea Cluj de astăzi nu mai are decât numele în comun cu echipa care l-a fascinat pe Gheorghe Bodea. Şi acest lucru e mai trist decât o înfrângere jenantă.