Trei premiere la Zilele Internaţionale de la Cluj

Programul de spectacole al Întîlnirilor Internaţionale de la Cluj - Întîlnirile George Banu, este următorul:

Joi, 3 octombrie, ora 20:00

PREMIERĂ - SALA MARE

Ce nemaipomenită aiureală! de Eugène Ionesco
Traducerea: Vlad Russo şi Vlad Zografi
Regia: Silviu Purcărete
Scenografia: Dragoş Buhagiar
Muzica: Vasile Şirli
Asistent regie: Cristian Luchian
Distribuţia: Cornel Răileanu, Cristian Rigman, Matei Rotaru, Cristian Grosu, Cătălin Herlo, Silvius Iorga, Ionuţ Caras, Patricia Brad, Anca Hanu, Irina Wintze, Romina Merei, Ramona Atănăsoaie (Teatrul de Păpuşi „Puck")
Ce formidable bordel! / Ce nemaipomenită aiureală! (1973) l-a inspirat peIonesco în scrierea romanului Însinguratul (1973), după cum mărturiseşte însuşi autorul: „Am impresia că istoria, aşa cum este, adică teribilă, tragică, inadmisibilă, e un soi de farsă pe care o joacă Dumnezeu oamenilor. E sensul sfârşitului, nu al Însinguratului, ci al Acestei nemaipomenite harababuri, piesa care mi-a inspirat Însinguratul". În timpul reprezentaţiei, Personajul - un domn oarecare, moştenitor al unei sume de bani importante - este neliniştit în timp ce celelalte personaje: Proprietăreasa, Doamna cu un căţel, Soţul ei, Domnul (cu bastonul alb), necunoscuţii dintr-un bar (deveniţi revoluţionari), Chelneriţa, îi vorbesc la nesfîrşit. El încearcă să priceapă ce se spune, ce se petrece în jurul lui. Totul este neclar, angoasant, pentru ca la final Personajul singuratic să înţeleagă „că această lume magnifică şi teribilă totodată este un miraj, o farsă pe care o joacă Dumnezeu omului". În acest joc a lui Dumnezeu - şi fiindcă este o farsă „o acceptăm cu veselie" - intrăm, de fapt, cu toţii.
În spectacol asistăm la un „excedent" de personaje, la o multiplicare a lor, la o trecere dintr-un personaj în altul, un întreg joc izvorât din structura piesei. Spaţiul este populat cu manechine, un fel de cópii ale adevăraţilor eroi. O lume în care umbrele şi trupurile vii, palpitânde se amestecă într-un amalgam copios, care par să participe la un ritual al înmulţirii, al multiplicării.

Sîmbătă, 5 octombrie, ora 17:00

PREMIERĂ - STUDIO "EUPHORION"
Trilogia Aureliu Manea de Aureliu Manea
Regia: Tompa Gábor
Dramaturgia: Visky András
Scenografia: Carmencita Brojboiu
Muzica: Vasile Şirli
Distribuţia: Miriam Cuibus, Adrian Cucu, Anca Hanu,
Cătălin Herlo, Romina Merei, Angelica Nicoară
Gábor Tompa spune despre piesele lui Aureliu Manea că ele „trebuie luate ca atare, ca nişte viziuni extraordinare, care de fapt nu vorbesc despre un singur obiect, ci vorbesc despre un eu dar şi despre un univers. În acest eu e cuprins întreg universul.
(...) Moartea este una din principalele teme sau motive care revin în cele trei texte. Dar dincolo de acestea există, asemenea tragediilor antice, unele motive, ca de exemplu motivul mamă-fiu, în sensul oedipian al cuvântului dar într-un fel şi freudian, în care mama este atât mama, cât şi logodnica, dar şi moartea. O mamă care vrea cu orice preţ şi prin orice mijloace să-şi păstreze fiul. Această dictatură a dragostei, există în piese şi exprimă, probabil, cele mai adânci aspiraţii ale autorului. Eu cred că toată cartea lui Manea [Texte regăsite] este pătrunsă de acest motiv, de această mare sete de dragoste."
(Fragment din interviul realizat de Roxana Croitoru cu regizorul Gábor Tompa şi publicat integral în caietul de sală al spectacolului.)

Duminică, 6 octombrie, ora 20:00

PREMIERĂ - SALA MARE
Sînziana şi Pepelea de Vasile Alecsandri
Regia: Alexandru Dabija
Scenografia: Cristian Rusu
Muzica originală: Ada Milea, Anca Hanu
Coregrafia: Florin Fieroiu
Asistent costume: Cătălina Chirilă
Asistent regie: Leta Popescu
Distribuţia: Adriana Băilescu, Patricia Brad, Ionuţ Caras, Cătălin Codreanu, Adrian Cucu, Miriam Cuibus, Cristian Grosu, Anca Hanu, Cătălin Herlo, Silvius Iorga, Radu Lărgeanu, Miron Maxim, Romina Merei, Angelica Nicoară, Dragoş Pop, Cristian Rigman, Matei Rotaru, Irina Wintze
Vasile Alecsandri a scris „feeria naţională în cinci acte" Sînziana şi Pepelea în 1880. Concepută ca o operă eroi-comică, ca parodie, ori feerie a anotimpurilor, dar şi ca alegorie politică, piesa îmbină toate aceste planuri. Eroii lui Alecsandri sînt nişte „anti-eroi nu numai prin raportare la modelul care a inspirat piesa - basmul popular - ci şi prin structura lor", după cum observă criticul Mircea Ghiţulescu. În ediţia îngrijită a volumului de teatru apărut la Editura Dacia din Cluj în 1986, la care a scris şi prefaţa, criticul îl caracteriza pe Alecsandri ca fiind un „spirit moderat", care „a caricaturizat cu măsură, a îmbinat planul real cu cel fantastic" dovedindu-se un modernist avant la lettre pentru dramaturgia românească a timpului şi care „a realizat o operă complexă de o certă polisemie prin posibilităţile foarte variate de interpretare pe care le oferă".
Aceste multiple aspecte ale piesei sînt speculate inspirat de regizorul Alexandru Dabija, care transpune feeria lui Alecsandri într-un basm muzical în care personajele răsar ca indivizi cu contururi clare pentru ca în momentul următor să facă parte din masa compactă a mulţimii, ca un fel de zmeu cu mai multe capete. O Sînziană-cîntăreaţă şi un Pepelea-interpret din cimpoi, într-un amalgam de situaţii mustind de umor savuros, marca regizorului Alexabdru Dabija.
Durata spectacolului: 2 h