Ghid de actor amator. Secrete din culisele a două trupe de teatru clujene

Scena teatrală clujeană este dominată de producţiile celor două mari teatre din oraş: Naţionalul şi Maghiarul clujean. Mai puţin cunoscute sunt, în schimb, trupele de teatru de amatori, unde viaţa artistică a celor implicaţi este la fel de bogată ca şi cea a actorilor cu acte în regulă. ZIUA de CLUJ a intrat în culisele acestor trupe.

Actoria este una dintre cele mai râvnite cariere în rândul celor mici. Lumina reflectoarelor, ideea de celebritate, dar şi viaţa boemă îi atrag pe mulţi şi la vârste mai coapte. O parte din ei urmează cursuri de specialitate în domeniu, alţii ajung în trupe de teatru pentru amatori.

ZIUA de CLUJ a stat de vorbă cu Cristian Petrule, coordonatorul Teatru LooL și cu Alin Zoldi, coordonatorul Teatrului Re-Act. Chiar dacă ambii sunt încă la o vârstă fragedă, 22 respectiv 23 de ani, s-au pus cu sârg pe treabă, iar acum ambele trupe sunt prezente activ pe scena culturală clujeană.

Viaţa într-o trupă de teatru, fie ea şi de amatori, este o experienţă aparte. Workshopurile istovitoare, repetiţiile îndelungate, fiorul dinaintea spectacolelor, calmul de pe scenă, dar şi ropotele de aplauze de la final sunt la fel de reale şi împlinitoare.

Totul începe cu dorința de a te implica

Pentru a ajunge însă la aplauze, este nevoie de foarte multă muncă. Primul pas este participarea la un casting. Fiecare trupă are alte criterii de selecţie: dacă la unele tot ce contează este dorinţa de a te implica, la altele au loc probe de aptitudini, după modelul celor de la admiterea la Facultatea de Teatru.

Diferit este şi modul de organizare al trupelor. Dacă unele au o structură simplă, axată pe actori şi regizori, altele au un sistem complex, organizat pe departamente. "Lucruri de făcut sunt tot timpul, piese de montat la fel. Important este ca cel care doreşte să colaboreze cu noi să înţeleagă că e vorba de timp şi că noi nu suntem o "trupă de teatru", ci că tratăm lucrurile ca un business. Ceea ce înseamnă că pot intra în echipa noastră şi oameni care vor să lucreze pe partea de marketing, vânzări, secretariat etc.", a menţional Cristian Petrule, coordonatorul Teatru LooL. "Echipa este formată din actori profesioniști, actori amatori, regizori, personalul tehnic, dar și din persoane care se ocupă de promovarea noastră și a spectacolelor pe care le producem; până la urmă actul artistic este un produs", spune și Alin Zoldi, coordonatorul trupei de teatru Re-Act.

Muncă, muncă și iar muncă

Majoritatea trupelor de teatru pentru amatori investesc timp nu doar în pregătirea spectacolelor, ci şi în pregătirea actorilor. Pe lângă repetiţii, sunt organizate şi o serie de traininguri de teatru, în care membrii trupei sunt învăţaţi cum să joace, cum să-şi controleze reacţiile fizice, dar şi pe cele emoţionale.

"Pe lângă repetiții și spectacole fiecare actor urmează un program strict de workshopuri în care ei se descoperă și redescoperă. De curând am dezvoltat cursurile de dezvoltare personală prin actorie adresate tinerilor dar și adulților", precizează Zoldi. "Activitatea la noi se desfăşoară (metaforic vorbind) sub forma unei piramide. Începând cu textul de teatru până la spectacolul propriu-zis, fiecare participant la această construcţie adăugă încă un strat. Dacă vorbim de producerea de spectacole, începem bineînţeles cu întrebările "care e scopul?, pentru ce tip de public îl montăm?, unde îl vom juca? etc". Întrebări pentru care de obicei, ne întânim toţi, indiferent de ce face fiecare în echipă. Decizia finală aparţine managerului, adică a mea. Deoarece în prezent eu sunt şi regizorul, eu decid şi distribuţia (cu condiţia ca actorii să dorească să îşi asume un anumit rol). Propunerea textelor se poate face de către oricine, deşi în prezent lucrăm şi la spectacole pe care le scriem noi după seriale/filme.", explică Petrule modul de organizare al trupei sale.

Repetiţiile, frecvenţa şi durata lor diferă în funcţie de spectacolul montat. "Actorii și nu numai alocă un timp semnificativ repetițiilor și perfectionării lor în acest meșteșug. Nu de puține ori s-a întâmplat să plecăm acasă târziu în noapte, iar dimineața să o luăm de la capăt. E nevoie de mult exercițiu și mai ales de energie și spontaneitate", explică Zoldi. În general, durata de montare a unei piese durează cam două luni, timp în care au loc repetiţii de 3-4 ori pe săptămână, puse în funcţie de programul actorilor. În cadrul lor, întâi au loc discuţii despre poveste şi personaje, urmate de învăţarea textului, partea de mişcare scenică. Odată stăpânite aceste aspecte, se trece la repetiţii cu costum şi sunet, după care urmează repetiţiile tip şnur (se repetă piesa cap-coadă, nu pe părţi). Pentru a susţine o stagiune, nu ajunge însă un singur spectacol, ci este nevoie de un repertoriu. Dacă sunt distribuiţi în mai multe spectacole, atunci şi numărul de repetiţii creşte. "Punem mult accent pe calitate. Repetițiile se desfășoară în funcție de spectacolele pe care le avem și de noile producții. Sunt actori care repetă la două spectacole pe zi, de la 17 la 22", mai precizează liderul trupei Re-Act.

Trupa de teatru, cea de-a doua familie

A fi parte dintr-o trupă de teatru este un stil de viaţă. Relaţiile între colegii de scenă nu se termină la ieşirea de la repetiţii, ci continuă şi după, iar pentru unii, trupa ajunge să fie o a doua familie. "Uneori petrecem mai mult timp împreună decât cu familiile noastre. Se întâmplă de multe ori. Dar ce nu te doboară, te întărește. Suntem o familie", conchide Zoldi. Aceeași situație se regăsește și în cadrul Teatrului LooL: "deşi petrecem mult timp la repetiţii încercăm desigur să ieşim împreună la film, la teatru, la cafea, pentru a întări legăturile dintre membrii echipei. De obicei ieşim toţi o dată la două săptămâni şi ne vedem separat (câte 2-3) cam o dată la două zile pentru a discuta idei", menţionează Petrule.

Montarea unui spectacol nu este deloc ușoară, efortul depus fiind adesea istovitor. "Sunt momente tensionate, momente în care oboseala pune stăpânire pe fiecare, dar sunt și momente în care nu ai mai pleca acasă, în care ai mai vrea să repeți scena X și să cauți și mai mult în tine", spune Alin Zoldi. Însă și satisfacțiile sunt pe măsura muncii depuse. "Cea mai bună reclamă e cea pe care o fac clienții mulțumiți. Nu de puține ori, mare mi-a fost mirarea să constat că sunt spectatori care vin și de 2-3 ori la același spectacol", a mai spus el.

Stagiunile de spectacole, preponderent în puburi

Fiecare trupă este responsabilă de cooptarea de parteneri, dar şi de găsirea unui spaţiu în care să susţină spectacolele. "Criteriile după care noi alegem un local se referă la spaţiul de joc, calitatea serviciilor, imaginea în Cluj şi nu în ultimul rând patronul. În decursul a doi ani de zile am colaborat cu cele mai mari localuri din centrul oraşului incluzând, pub-uri şi restaurante", mai precizează Cristian Petrule. "Din punct de vedere logistic lucrurile nu stau tocmai roz, spațiile de repetiții devin uneori o problemă. Pe viitor ne dorim să inaugurăm un nou spațiu în care să susținem constant reprezentații. În lipsa unui spațiu adecvat marea majoritate a spectacolelor noastre se joacă în spații neconventionale, în baruri, puburi, etc.", spune și Alin Zoldi.

Ambele trupe de teatru amator au planuri de viitor ambițioase. "Ne dorim să creștem cât mai mult ca și structură. Recent am avut premiera spectacolului Unicat în regia Cristinei David, în cadrul Festivalului de Tineret Improvision, inițiat împreună cu , Centrul Pentru Identitate și Promovare Culturală. În iulie echipa, alături de o parte din staful tehnic se va deplasa la Sibiu pentru a participa la International Fringe Festival. În octombrie avem de gând să deschidem stagiunea într-un nou spatiu. Tot în octombrie vrem să derulăm cea de-a doua ediție a evenimentului Seara Artiștilor Independenți", menționează liderul teatrului Re-Act. "În această vară vom lucra la câteva spectacole noi, vom pune mai mult accent pe promovare, iar din toamnă (luna septembrie) aşteptăm publicul la Teatru LooL pentru a descoperi poveşti care să îi facă să "Evadeze din Cotidian". Vom juca în fiecare duminică de la ora 20:00, începând cu data de 21 septembrie 2014", spune și coordonatorul teatrului LooL.

Teatrul amator, sursă de venituri suplimentare

Accesul la spectacole se face pe baza unui bilet de intrare. Fiecare trupă are libertatea de a-și stabili tarifele la spectacole, în general costul fiind între 5 și 20 de lei. Chiar dacă membrii trupei fac totul de dragul artei, apartenența la o trupă de teatru poate genera și un mic venit în plus. O parte din banii strânși în urma reprezentațiilor se distribuie actorilor, iar cealaltă parte se investeşte în imaginea şi infrastructura trupei. "Printre cele mai mari dificultați pe care le întâmpinăm sunt de ordin logistic și financiar. Nu numai teatrele se plâng de slaba finanțare ci întreaga industrie culturală", recunoaște Zoldi.

Teatru Lool a fost înființat în noiembrie 2012. "La acea vreme ne adresam în mare parte studenţilor, iar cel mai folosit cuvânt de aceştia (în social media) era "lol" = laughing out loud. Având în vedere faptul că montam doar comedii, s-a potrivit. Am adăugat încă o literă deoarece vroiam să îl personalizăm şi aşa a devenit LooL. Un lucru interesant este faptul că astfel numele a devenit un acronim pentru expresia "Living our own Lives" ceea ce caracteriza foarte bine valoarea după care ne ghidam ca echipă. Am ţinut deasemenea să apară şi cuvântul "teatru" în nume pentru ca lumea să ştie imediat cu ce ne ocupăm. Deci: Teatru LooL!", povestește Petrule despre începuturile trupei sale. "Am susţinut până acum 4 spectacole: Crize (de Mihai Ignat), Tabloul (de Eugen Ionesco), Ea şi ...EL? (de Dumitru Solomon) şi Căsătoria (Autor Necunoscut). Din aceste patru spectacole doar două mai fac parte din repertoriu nostru actual: "Tabloul" şi "Ea şi EL?". Unele spectacole rămân, altele se refac, iar la unele se renunţă. Asta în funcţie de noi şi de public", mai spune acesta.

Trupa de teatru Re-Act este un pic mai nou apărută, dar la fel de implicată. A luat naștere în octombrie 2013: "Cum? Grea întrebare. Eram la sfârșitul spectacolul Căsătoria împreună cu mai mulți prieteni printre care și Diana Bathory. Vorbeam despre experiențele fiecăruia în "ale teatrului" și am hotărât să reînviem asociația Dianei, Centrul Pentru Identitate și Promovare Culturală dar și a trupei de teatru. Numele trupei a fost ales de Diana Bathory într-un moment de maximă inspirație. Împreună cu Diana am pornit de la premisa să reînviem, să RE-ACTualizăm proiectele noastre artistice. Așa s-a născut RE, la care am adăugat ACT. Simplu și spontan", spune Zoldi. Pe lângă spectacolele din localurile clujene, trupa sa participă și la festivaluri de teatru, precum: Festivalul Poveștilor din Transilvania, Man.in.fes și Festivalul de Tineret Improvision.

Ambii coordonatori au început ca actori într-o trupă de teatru pentru amatori. Într-o perioadă, aceștia au fost chiar colegi în trupa de teatru "Arca lui Noe", care între timp s-a destrămat. "Şi eu am început ca spectator. Oricine poate avea succes în orice domeniu. Toţi putem trăi din ceea ce ne place să facem. Trebuie doar ca pentru o perioadă să plătim preţul părerilor celor din jur care vor spune că nu se poate...după care vom asista la schimbarea acestei păreri. În fond, după cum spunea şi Nelson Mandela: "It always seems impossible until it's done!", a mai precizat Petrule. "Am doar 22 de ani și cred că am multe de făcut și puține de spus. La vârsta asta ai nevoie de oameni care să îți îndrume pasii, să te formeze. Ca actor am avut satisfacția să fiu îndrumat de doi oameni minunați Petre Băcioiu și Melania Ursu [actori ai Teatrului Național Cluj]. Când asemenea oameni îți certifică valoarea ori ți se ridică la cap, ori te face să pui osul și mai mult la treabă", a spus și Alin Zoldi.

Scena teatrului de amatori clujeană este una destul debogată, în oraș existând cel puțin 5 astfel de trupe: Teatrul Re-Act, Teatru LooL, Imago, Trupa de Teatru Punct și Teatrul Gaudeamus.