Academia de Muzică împlineşte 96 de ani de existenţă. Istoria instituţiei de învăţământ superior

Academia de Muzică "Gheorghe Dima", una din principalele instituţii de învăţământ superior din România, a împlinit joi 96 de ani de existenţă.

Academia a luat fiinţă în anul 1919, ca instituţie de stat, în contextul unui viguros proces de modernizare a întregului învăţământ românesc, determinat de climatul deosebit de dinamic al edificării noii Românii postbelice.

Învăţământul artistic instituţionalizat din Cluj datează însă din 1819, an în care a fost înfiinţat Conservatorul Maghiar de Muzică, unde cursurile s-au desfăşurat în limbile germană şi maghiară. Înfiinţarea Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică a inaugurat etapa modernă a învăţământului superior muzical din Transilvania.

Evoluţie constantă a ofertei educaţionale

Conservatorul şi-a deschis cursurile cu următoarele catedre: Teorie şi solfegii, Armonie, Contrapunct-compoziţie, Canto, Pian, Vioară, Violoncel, Dicţiune şi declamaţie. Ulterior au fost introduse şi alte discipline, şi anume Solfegiu, Contrabas, Instrumente de suflat (corn, trombon, trompetă şi fagot), Teoria instrumentelor, Teoria formelor muzicale, Estetică, Istoria muzicii, Muzică de cameră, Acustică şi Orchestră. În anul 1922 s-a înfiinţat o secţie pentru pregătirea profesorilor de muzică, devenită facultate începând cu anul 1933.

Drumul de la Conservator de Muzică la Academie de Muzică

Primul rector, compozitorul Gheorghe Dima, a imprimat noului institut idealul unor standarde calitative înalte, pe care le-a însuşit temeinic în cursul studiilor universitare urmate în Germania. Vocaţia europeană şi cultul calităţii au constituit o constantă de-a lungul întregii istorii a instituţiei, care a funcţionat iniţial sub denumirile de Conservatorul de muzică şi artă dramatică, apoi Academia de Muzică şi Artă Dramatică (din 1931).

În perioada 1940-1945, Conservatorul s-a aflat în refugiu la Timişoara. După revenirea instituţiei la Cluj au funcţionat, în paralel, două conservatoare de muzică şi artă dramatică, unul român şi altul cu limba de predare maghiară, ambele finanţate de către stat.

În urma reformei învăţământului din anul 1948, cele două conservatoare au fost transformate în Institute de Arte, fiecare cu câte o facultate de muzică, cu secţii de teorie, compoziţie şi interpretare vocală şi instrumentală şi câte o facultate de teatru şi coregrafie.

În anul 1950 secţiile muzicale ale celor două institute au fost unificate într-o instituţie care a primit numele primului director al vechiului Conservator de Muzică şi Artă Dramatică, întitulându-se Conservatorul de Muzică "Gheorghe Dima", cu limbile de predare română şi maghiară. În anul 1990 instituţia a primit titulatura actuală de Academia de Muzică "Gheorghe Dima".

Reputaţia, întărită de personalităţi de renume

Printre profesorii care au contribuit la renumele instituţiei se numără personalităţi de marcă ale creaţiei şi interpretării muzicale, dar şi ale muzicologiei româneşti, printre care se numără doi membri ai Academiei Române: compozitorii Sigismund Toduţă şi Cornel Ţăranu.

Studiile doctorale în muzică şi înaltul titlu de Doctor în Muzicologie au fost fondate în România tocmai la Conservatorul de Muzică clujean, în anul 1971, prin contribuţia hotărâtoare a amintitului Sigismund Toduţă, mulţi dintre cei mai valoroşi muzicieni din toate centrele ţării se mândresc cu titlul de Doctor obţinut la Cluj.

Odată cu schimbările politice declanşate de evenimentele din decembrie 1989, a devenit posibilă şi în spaţiul academic românesc stabilirea de relaţii internaţionale în cadrul programelor TEMPUS, ERASMUS, LONG LIFE LEARNING, DAAD şi FULLBRIGHT, acestea căpătând o nouă dimensiune după aderarea României la Uniunea Europeană.

După instituirea în anul 1992 a titlului de Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică "Gheorghe Dima", printre cei care au acceptat acest titlu se numără personalităţi marcante ale vieţii muzicale româneşti şi mondiale, precum Mariana Nicolesco, Iannis Xenakis, György Kurtág, Krzysztof Penderecki, Yehudi Menuhin, Robert Levin, Christoph Bossert, Pascal Bentoiu, Ştefan Niculescu, David Ohanesian şi Ioan Hollender.