Actorul din spatele actorilor. Pe cine uitaţi atunci când aplaudaţi la o piesă de teatru

Este vorba de sufleur, meserie practicată acum de doar o mână de clujeni - doi la Teatrul Naţional şi unul la Teatrul Maghiar şi, dacă vreţi, o persoană la teatrul din Turda, unde sufleur este contabila instituţiei. De fapt, meseria de sufleur este acum aproape uitată în ţară: doar teatrele naţionale mai au astfel de angajaţi.

Anamaria Moldovan este unul dintre cei doi sufleuri ai Teatrului Naţional, alături de Crina Onaca. Vineri dimineaţa, se pregătea să asiste la punerea în scenă a uneia dintre noile premiere ale teatrului, în studioul Euphorion, cu scenariul gros cât o carte alături, pe unul dintre scaunele primului rând. Toate replicile pe care le rostesc actorii, indicaţiile regizorului şi gesturile protagoniştilor, dacă sunt relevante pentru mersul piesei, toate trec prin urechile şi ochii sufleurului. „E o muncă grea", spune Moldovan, „pentru că trebuie să fii tot timpul atent, să urmăreşti fiecare cuvânt".

Poate aţi urmărit filme în care actorul de teatru, pierdut pe scenă pentru că are un lapsus şi nu-şi mai aminteşte replica, este salvat providenţial de o voce de sub scenă, care i-o şopteşte şi dă spectacolului imboldul de a merge mai departe. Viaţa nu este, însă, ca-n filme: de cele mai multe ori, la spectacole intervenţia sufleurilor este inutilă, pentru că actorii şi-au făcut treaba la repetiţii. Moldovan rememorează însă, fără a da nume, un episod în care actorii au fost pe punctul de a sări peste o scenă întreagă, din cauza unei replici rostite greşit, ce venea nu de la un debutant, ci tocmai de la un actor în vârstă, experimentat. „A rostit o replică, probabil din versiunea altui regizor, şi atunci urma o scenă nouă; i s-a dat replica, dar dacă nu era atent se putea sări peste toată scena", spune ea.

Anamaria Moldovan are un soţ regizor - la teatrul de păpuşi „Puck", iar înainte de a fi sufleur, din 1996, a fost timp de mai mulţi ani actor amator într-o trupă de teatru, „Solaris". Nu ar fi profesiile de actor sau regizor mai tentante? „Îmi place foarte mult meseria asta, să ştiţi; vin cu plăcere la lucru, când un avem repetiţii îmi lipsesc mult, e o meserie extrem de frumoasă", spune ea. „Noi, sufleurii, suntem ca la cursuri - avem privilegiul de a învăţa extrem de multe lucruri de la regizori şi de la actori".

Contrar percepţiei publice, rolul sufleorului nu este de a le şopti actorilor replicile pe care aceştia le uită. De fapt, la reprezentaţia propriu-zisă a spectacolului rolul sufleurului este aproape terminat. Majoritatea muncii acestuia se consumă în timpul repetiţiilor: ajustarea replicilor sau mizanscena. La reprezentaţie, sufleorii sunt prezenţi mai mult pentru siguranţa actorilor.