Andrei Pleşu la Cluj: Evanghelia, mai mult decât o poveste FOTO / VIDEO

Prost pentru nebun, necopt pentru copil, şmecher în loc de înţelept, sunt câteva din traducerile unor cuvinte din Evanghelie, „descoperite" de Andrei Pleşu pe parcursul cercetării pentru deja faimosul său volum „Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste". „Normal este să faci efortul să eviţi previzibilul, rutina, didacticismul, <moralina>, cum zicea Nietsche, atunci când te ocupi cu un text de asemenea anvergură. Trebuie să fii deschis, să te-mbibi de acest text, să-ţi pierzi puţin minţile, întrucât e un text care te tulbură în modul cel mai adânc dacă îl abordezi aşa" a punctat Pleşu.

„Am fost obligat să merg deseori la text, la textul grecesc; eu nu sunt un filolog, nu sunt expert, dar atât cât să mă descurc şi să caut într-un dicţionar şi să mă mir, asta pot. Ori asta mi s-a întâmplat de foarte multe ori în timp ce cât mă uitam la text. Am constatat, îmi asum fără inhibiţii enormitatea acestei declaraţii, că textul pe care-l citim noi, pe care lucrăm noi, este destul de diferit în anumite puncte de textul original. Asta m-a speriat, m-a intimidat şi a fost de natură să mă facă să intensific contacul meu cu textul grecesc", a explicat Andrei Pleşu, în cadrul conferinţei „Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste", susţinută marţi seară, la invitaţia mitropolitului Clujului, Andrei Andreicuţ, în faţa unei săli arhipline, la Casa Universitarilor din Cluj-Napoca. Invitat să conferenţieze pornind de la titlul celui mai recent volum al său, declarat deja de Uniunea Scriitorilor din România „Cartea anului 2012", cunoscutul om de cultură a insistat asupra câtorva pasaje şi parabole evanghelice unde termenii din textul grecesc conferă nuanţe diferite faţă de cele generate de traducerile uzuale în română.

Pleşu a mărturisit, în privinţa bilbiografiei necesare întocmirii volumului său, ce tratează aproximativ treizeci din parabolele lui Iisus relatate în Evanghelile după Matei, Luca şi Marcu, că în timp ce există vaste exegeze catolice, protestante, evreieşti pe tema parabolelor a găsit doar o exegeză ortodoxă pe această temă. El a îndemnat în acest sens reprezentanţii mediului teologic ortodox să îşi adecveze discursul exigenţelor academice de cercetare, altfel acest domeniu riscă să „rămână o rezervaţie care nu comunică, care rămâne închisă în ea însăşi". Omul de cultură a vizat însă şi publicul larg, oferind un citat din Sfântul Ioan Gură de Aur care le semnala credincioşilor de rând contemporani lui greşeala pe care o fac ignorând lectura textului scripturistic.

În a doua parte a conferinţei Andrei Pleşu a ilustrat prin exemple ale unor pasaje sau parabole evanghelice dificultăţile cu care s-a confruntat în privinţa textului. Oferind exemplul parabolei „copiilor din pieţe", care pune copiii într-o ipostază mai degrabă negativă, Andrei Pleşu a ţinut să demonteze mitul creat în jurul idealizării copiilor, precizând că aceştia sunt oferiţi ca exemplu de Iisus pentru plasticitatea, capacitatea lor de a fi modelaţi şi smerenia lor şi nu ca model de inocenţă şi puritate desăvârşite, ei moştenind păcatul originar. Într-un alt exemplu, cel când Iisus se adresează Tatălui: „Îţi mulţumesc Ţie, Părinte, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi le-ai descoperit pruncilor", Pleşu a arătat că cuvântul grecesc, „nepios" trimite mai degrabă la termenul de necopt şi nu la cel de prunc, sau copil. El a explicat că în textul evanghelic există patru cuvinte diferite pentru termenul tradus în româneşte prin copil, cu un sens ce diferă în funcţie de context.

De asemenea, omul de cultură a explicat că şi în celebra expresie folosită de Iisus „Lăsaţi copiii să vină la Mine", verbul grecesc face trimitere mai degrabă la termenul de a îngădui, a ierta, fiind acealaşi cu cel folosit în rugăciunea Tatăl Nostru. Publicistul a subliniat că tendinţa de idealizare a copilului a apărut târziu în Europa, fiind o „idee victoriană". Andrei Pleşu a mai subliniat şi traducerea, eronată în opinia sa, prin termenul nebun a unor cuvinte din textul evanghelic care ar fi trebuit traduse prin prost, cum este cel al „fecioarelor nebune", sau a „omului care şi-a clădit casa pe nisip". „Cel care şi-a clădit casa pe nisipa fost nu nebun ci cretin, doar cineva care e prost îşi poate construi o casă pe un astfel de teren", a arătat Pleşu. „O anumită pudoare ne face să evităm un termen care e mult mai cordial (prost în comparaţie cu nebun, n.red.)", a arătat protagonistul conferinţei. El a mai subliniat şi traducerea inexactă, prin „înţelept" a unor cuvinte au o altă semnificaţie, cum este cel din parabola „iconomului necredincios", când iconomul este lăudat nu pentru înţelepciunea lui, el fiind mai degrabă „şmecher, un băiat deştept", ci pentru prezenţa lui de spirit, pentru modul în care face faţă unei situaţii limită.

Andrei Pleşu a precizat pe parcursul conferinţei că o interpretare alegorică a textului evanghelic, chiar dacă este utilizată de Sfinţii Părinţi, nu îl satisface, întrucât "aceasta mai mult închide decât deschide interpretarea", oferind un soi de soluţie de interpretare de tip rebus, care odată descoperită va fi lăsată deoparte, neincitând la reflecţie ulterioară. Pe de altă parte Pleşu şi-a manifestat rezerva faţă de o interpretare „foarte la îndemână moralizatoare", subliniind că miza Întrupării lui Iisus, care reprezintă „ditamai saltul cosmic" şi în consecinţă şi a textului evanghelic vizează cu siguranţă mai mult decât a transmite precepte morale, facilul. „Normal este să faci efortul să eviţi previzibilul, rutina, didacticismul, <moralina>, cum zicea Nietzsche, atunci când te ocupi cu un text de asemenea anvergură. Trebuie să fii deschis, să te-mbibi de acest text, să-ţi pierzi puţin minţile, întrucât e un text care te tulbură în modul cel mai adânc dacă îl abordezi aşa". Ca răspuns la o întrebare adresată de teologul Radu Preda cunoscutul scriitor a arătat că textul evanghelic include principiile de viaţă creştine, dar nu oferă „reţete". Cunoscutul scriitor a mai subliniat că a fost frapat de faptul că textul evanghelic nu poate fi transformat în ideologie.