Artist clujean de succes: "Distincţia "Magna cum laude" nu m-a ajutat cu nimic"

Nu este deloc uşor să te faci cunoscut în lumea artelor plastice şi nu toţi artiştii au pasiunea şi perseverenţa necesară pentru a se menţine la suprafaţă.

Clujul, însă, a demonstrat că are studenţi şi absolvenţi care reuşesc să intrige lumea întreagă cu lucrările lor. Cei mai buni au însă mai mult succes în străinătate decât în ţară.

Ada Muntean este una dintre absolventele de la Universitatea de Artă şi Design, care, la doar 27 de ani, s-a făcut cunoscută în lumea artelor print-un stil deosebit, fiecare lucrare de grafică a ei fiind o bucăţică dintr-un puzzle.

Intrarea în atelierul unui artist adevărat, la vârsta de 11 ani, a fost tot ce a trebuit pentru ca Ada să se îndrăgostească de lumea artelor plastice.

„La 11 ani a fost momentul în care un prieten de familie, plastician la rândul lui, mi-a spus „Ai talent". În momentul în care am păşit în atelierul lui pentru primele lecţii de desen, mi-am dat seama imediat că asta e ceea ce îmi doresc. Când intri în atelierul unui artist, şi aici mă refer la un artist cu adevărat bun, pătrunzi, practic, în universul lui. Iar universul lui m-a făcut să-mi doresc şi eu un univers al meu.

Ce m-a atras la acest domeniu a fost posibilitatea de a mă exprima liber. Fără oprelişti şi fără formule prestabilite. În artă nu există niciodată o singură soluţie. E căutare, descoperire şi regenerare. Şi îmi dau seama acum, după atâţia ani, că practic am găsit prin aceasta calea de a-mi satisface mereu dorinţa de schimbare şi de a-mi reconfigura coordonatele", povesteşte Ada.

Prin stilul dezvoltat, artista reuşeşte să reproducă vizual cele mai profunde trăiri. Mulţi oameni îi spun că lucrările ei sunt triste şi întunecate, întrebând-o dacă va folosi şi culoare. „Deocamdată, nu" vine răspunsul ei.

„Cred că am început să dezvolt o oarecare manieră, ceea ce nu e indicat - mai ales pentu un artist tânăr - în sensul că nu vreau să mă blochez pe o singură direcţie. Stilul pe care-l abordez, ca să mă exprim sub această formulă, e o redare într-o manieră figurativă a unei realităţi proprii. Seriile mele de lucrări sunt oarecum nişte oglinzi a unor etape de viaţă prin care trec. E o abordare foarte individualistă şi recunosc asta fără nici o problemă.

Totul e despre mine şi despre ceea ce mă preocupă pe mine: când mi-am pierdut speranţa, am făcut „Decalogul lui Octavian Paler", când mi-am dat seama că iubesc Balcanii şi că nu vreau să plec din România am făcut „Pe cord deschis" şi când mi-am descoperit latura sexuală la modul cel mai profund, am realizat „Coordonate ca tu să visezi." Nu e o abordare de tip jurnal, ci e o reflectare în plastică a unor constatări personale", explică Ada.

Artiştii români reprezintă un interes mai mare pentru străini

După nivelul licenţă, a absolvit masterul de la UAD „Magna cum laude", un titlu onorant ce reprezintă un motiv de mândrie, dar care, în schimb, i-a adus priviri ciudate din partea oamenilor.

„Studenţia a fost o perioadă dinamică, foarte aglomerată şi foarte solicitantă. Am făcut multe excese, atât în ceea ce priveşte implicarea la atelier, cât şi la distracţie- a fost un mix interesant de percepţii şi senzaţii. Eram un grup de oameni care vroiam să lucrăm, să ieşim în faţă, să fim buni - era atmosfera clasică de emulaţie. Am avut şi o perioadă semidepresivă atunci, aveam foarte mult de lucru la atelier şi pentru că eram ambiţioasă şi vroiam să-mi iasă totul bine mă suprasolicitam şi mă trezeam la sfârşitul semestrului mai slabă cu 2-3 kg.

A fost o perioadă cu multe satisfacţii, am beneficiat de două burse - una în Anglia, la Institutul de Artă din Birmingham, şi cealaltă în Polonia, la Academia de Arte Frumoase din Cracovia. A fost ca un roller-coaster studenţia, am fost într-o viteză excesivă în primii trei ani, de abia la master am apucat să mă dezmeticesc. Cu profesorii m-am înţeles zic eu rezonabil, nu am fost preferata nimănui şi nici nu am dorit acest lucru.

Am încercat să rămân echidistantă. Da, am absolvit "Magna cum laude" masterul, lucru care m-a făcut să-mi pară mai frumoasă festivitatea de absolvire, dar nu m-a ajutat cu nimic la modul practic în viaţă. Ba din contră, am fost privită câteodată ca fiind puţin ciudată".

Într-o ţară în care artele plastice sunt un domeniu subapreciat, este dificil pentru artişti să se facă observaţi şi să fie apreciaţi la adevărata lor valoare. Străinii s-au dovedit a fi mai interesaţi de artiştii noştri, decât românii.

„Se poate câştiga bine din artă, cu condiţia să ai un promotor bun care să se învârtă în cercurile "care trebuie." Nu este un câştig constant şi majoritatea artiştilor români suferă din această cauză, de aceea îşi mai iau o slujbă pe lângă activitatea artistică. Nu prea se poate altfel. Foarte puţini sunt cei care reuşesc să trăiască exclusiv din ceea ce vând.

Cei care reuşesc acest lucru sunt cei care ajung în circuitul străin şi ajung să le fie cumpărate lucrări de către colecţionari străini. Că tot se vorbeşte de Adrian Ghenie -  eu, una, îl admir extrem de mult, nu neapărat pentru recordul financiar la care a ajuns, ci pentru perseverenţa cu care şi-a urmat drumul. Bineînţeles, dacă se limita la România nu ajungea la cota sa de acum. E foarte greu să trăieşti din artă la noi în ţară, aproape imposibil", spune tânăra.

În prezent, Ada Muntean este curator în cadrul Galeriei Visual Kontakt şi redactor pentru revista de artă şi cultură Samizdat.

„În calitate de curator al acestei galerii rolul meu este să selectez artişti tineri talentaţi şi mai apoi să le pun în valoare şi să le promovez proiectele expoziţionale. Îmi place foarte mult această postură, deoarece am ocazia de a interfera cu o paletă largă de oameni cu un mare potenţial creator.

Contrar a ceea ce se vehiculează -  şi anume că rolul de curator nu se "împacă" cu cel de artist, în cazul meu cele două roluri se completează şi chiar potenţează reciproc, în sensul că viziunea care mi se cere din postura de curator vine să completeze ceea ce am acumulat ca şi plastician. Plus că în ceea ce priveşte comunicarea cu artiştii promovaţi de galerie, reuşesc să-i înţeleg uşor pentru că şi eu, la rândul meu, am un demers artistic".

Lucrările ei au făcut înconjorul lumii prin expoziţii personale şi colective în oraşe europene şi americane ca Bruxelles, New York, Treviso, Praga, Londra, Chişinău, Innsbruck, Veneţia, şi mai multe oraşe din România. În plus a apărut în publicaţii româneşti de specialitate, pe platforme de promovare artistică din San Francisco, New York, şi a câştigat numeroase premii la olimpiade şi concursuri de grafică şi fotografie. Tânăra artistă nu se opreşte aici, printre planurile sale fiind şi începerea activităţii pentru două expoziţii personale, pe subiecte şi linii de abordare total diferite şi să participe la bienale internaţionale de desen.