Video Foto Biserica Reformată de pe Ulița Lupilor, unul dintre cele mai valoroase edificii gotice din Transilvania

Biserica Reformată de pe Ulița Lupilor, în prezent strada Mihail Kogălniceanu nr.21, din Cluj-Napoca din imediata apropiere a Bastionului Croitorilor este unul din cele mai valoroase edificii gotice din Transilvania, fiind ridicat între 1486-1516.

Biserica mai este cunoscută și sub numele de Biserica Reformată Centrală sau Biserica Reformată de pe Ulița Lupilor. Numele Uliței Lupilor, una din cele mai vechi străzi ale Clujului, este menționat în documentele medievale ca Platea Luporum.

După Unirea Transilvaniei cu România numele Uliței Lupilor a fost schimbat în „strada Mihail Kogălniceanu”, care a rămas până în prezent denumirea oficială a străzii.

O mențiune documentară de la 1486 amintește fondarea mănăstirii Ordinului Franciscanilor Minoriți la Cluj, iniţiată de regele Matia Corvin. Un an mai târziu este pomenită parcela alocată pentru construcția ansamblului mănăstiresc, încă neeliberată de vechii proprietari.

În anul 1490 este documentată o contribuție regală acordată în contextul începerii lucrărilor de construcție. Cu același prilej, regele îl trimite la Cluj pe un anume frater Ioannes, pentru a coordona lucrările pe șantierul mănăstirii. Suportul regal pentru acesta va continua și sub regele Vladislav I, la 1494 fiind emisă o nouă diplomă pentru finanțarea lucrărilor. În anul 1503, biserica este pomenită ca fiind deja existentă, conform VisitCluj.com.

Alungarea, la 1556, a franciscanilor din oraș de către noua conducere protestantă a orașului a însemnat trecerea bunurilor acestora în proprietate publică, precum și distrugerea altarelor bisericii. În anul 1581, orașul ceda vechiul convent franciscan Ordinului Iezuit. Acesta din urmă va iniția lucrări de reparație și extindere-amenajare a ansamblului, cu scopul de a înființa aici un Colegiu (o instituție de învățământ superior). La 1603 biserica și noile amenajări iezuite sunt devastate de către clujenii unitarieni. Cu acest prilej este distrusă bolta și este demolat acoperișul bisericii, iar mobilierul interior este tăiat în bucăți. Din zidurile ansamblului sunt folosite spolii pentru diferite construcții ale orașului, iar biserica ajunge să fie folosită ca depozit pentru fân.

Înfăţişarea interioară actuală a bisericii se datorează în cea mai mare parte lucrărilor de reabilitare din secolul al XVII-lea. Claustrul (fără biserică) este donat la 1622 comunității reformate din Cluj.

Pe pereții bisericii se află cea mai bogată colecție de blazoane și steme din România aparținând unor nobili transilvăneni; unii dintre acești nobili precum principii Apafi I și II au fost de altfel înmormântați aici. Colecția a fost realizată de pastorul Gergely Herepei la sfârșitul secolului al XIX-lea. În extremitatea estică a lăcașului este dispus un monument dedicat ultimului voievod al Transilvaniei, Mihai Apafi I, realizat de Károly Kós în 1942.

În fața edificiului a fost amplasată copia statuii ecvestre a Sf. Gheorghe ucigând balaurul, care a fost realizată în anul 1904 de sculptorul József Róna. Originalul statuii, realizat în 1373, de sculptorii clujeni Gheorghe și Martin la comanda lui Carol al IV-lea. În prezent (2020), monumentul original este amplasat în „A Treia Curte” a Cetății din Praga, în stânga portalului de sud al Catedralei Sfântul Vitus, lângă o mică fântână.

Din anul 1960 în biserică sunt programate cu regularitate concerte de orgă, celebre pentru frumusețea lor.