Constantin Chiriac: Mă îndoiesc că în doi ani se poate naşte la Cluj un proiect coerent pentru Capitala Europeană

Singurul român membru al Comisiei de evaluare şi monitorizare a capitalelor culturale europene a vorbit, pentru ZIUA de CLUJ, despre şansele Clujului de a atinge acest statut.

Potrivit lui Constantin Chiriac, dacă vom avea şansa de a candida pentru titlul de Capitală Culturală Europeană în 2020, peste doi ani va urma o evaluare şi ar trebui ca proiectul să fie deja bine închegat. Clujul nu e singurul oraş cu şanse mari.

În ce situaţie este ţara noastră în privinţa candidaturilor la acest statut?
România îşi va depune candidatura, în mod cert, funcţie de noua legislaţie care va fi promulgată undeva în toamna acestui an şi va fi aprobată probabil de Parlamentul European la începutul anului viitor, încă nu ştim care va fi noua legislaţie. S-ar putea să se revină la ce a fost până în 2006, când fiecare oraş european putea să îşi depună candidatura direct. Atunci, România ar pierde această şansă extraordinară de a propune o competiţie la nivel naţional, în aşa fel încât cultura să devină motor de dezvoltare pentru comunităţi. Pentru că dacă se va reveni la acea formulă prin care orice oraş de oriunde din Europa poate să depună candidatura, vor fi foarte puţine oraşe din România care vor avea şanse să se lupte cu structuri bine organizate, care au patrimoniu bine pus la punct, care au coerenţă şi viziune în ceea ce înseamnă dezvoltarea unei comunităţi printr-un dat cultural. Şansa e să rămână această formulă, iar România să preseze, ţinând cont de faptul că nu a folosit şansa de a cere o capitală culturală europeană pentru perioada 2007-2019, când ar fi avut dreptul şi să poată să primească cu prioritate pentru 2020. Dacă nu, va avea şansa pentru 2021-2022.

Care oraş credeţi că ar merita să fie capitală culturală europeană?
Sunt multe care pot să aplice. Am mai dat această listă de oraşe cu regiuni. Ar fi Suceava împreună cu o asociere a întregii zone a Bucovinei, cu Ipoteştiul, Botoşani, cu o punte către Cernăuţi. Mergând în jos ar fi Târgu-Neamţ, cu Piatra Neamţ, cu toată zona Văratecului, a Bacăului şi Fălticeniului, a Romanului şi munţii de acolo. Ar fi apoi Iaşiul, în asociere cu Chişinăul. Coborând, ar trebui să propunem un proiect pe Dunăre. Pe Axa 3 România e responsabilă din punct de vedere turistic şi cultural împreună cu Bulgaria de tot ce înseamnă patrimoniul Dunăre. Ar trebui, deci, o asociere cu Galaţiul, Brăila, poate cu Tulcea şi punerea în valoare a Deltei. Ar mai fi Constanţa, care ar trebui să facă o asociere cu toată Dobrogea şi Litoralul, dar şi cu tot ce înseamnă partea de dincolo din Bulgaria, Cadrilaterul cu zona unde a fost Palatul Reginei Maria. De asemenea, Bucureştiul ar trebui să se zbată să se facă şi el capitală culturală europeană, Craiova ar trebui să se asocieze cu Târgu-Jiu, cu toată zona Hobiţa şi Brâncuşi, coborând până jos, în Cetate, la Dinescu.

Trecând munţii, cred că ar trebui Timişoara să găsească o formulă de asociere, poate cu Novisadul, cu românii de peste graniţă. Eventual, Reşiţa ar trebui să îşi dea mâna cu Turnu Severin şi să folosească toată acea zonă de Dunăre, cu zona Herculane care e foarte interesantă. Ar trebui, apoi, Arad şi Oradea să găsească formule transfrontaliere, cu Szeged, cu Debrecen. Satu Mare şi Baia Mare ar trebui să găsească o formulă ca Maramureşul să devină o regiune interesantă, cu ele vârf de lance. În mod clar, Clujul e un glas foarte puternic care poate să impună. Tot Ţinutul Secuiesc cred că ar trebui să se asocieze şi să promoveze Mureşul ca vârf de lance, Alba Iulia ar trebui să adune tot ce înseamnă zona Apusenilor şi să vină cu un proiect şi, poate, Bistriţa ar trebui să vină cu Năsăudul şi toată acea zonă. Iată, am menţionat 13-14 posibilităţi care ar putea să intre în competiţie şi care ar avea de câştigat chiar dacă nu ar primi titlul. În mod cert ar face un proiect coerent pentru acea regiune în care s-ar implica şi economicul, şi viziunea politică, şi zona culturală, care ar deveni un motor de dezvoltare şi atunci s-ar face un concept pe o perioadă mai lungă, în aşa fel încât să existe cât de cât o coerenţă de dezvoltare.

Care ar fi şansele Clujului?
Foarte mari. E un oraş care are infrastructură, în primul rând culturală, foarte mare. E în primul rând unul din cele mai mari centre universitare, după Bucureşti. E în acelaşi timp un patrimoniu istoric. Are, de asemenea, împrejurimi foarte bune. E o tradiţie, e singurul oraş din România care are două opere şi asta contează. Există o şcoală de teatru interesantă şi o mişcare în zona artiştilor independenţi. Există multe argumente, dar e o dezunire şi o lipsă de dialog şi o bătălie pentru cine să conducă şi bineînţeles că în acelaşi timp este o influenţă a politicului, care nu are ce căuta. Până acum nu am văzut niciodată o unire, nici la nivelul universităţilor, nici al artiştilor. Din păcate, nu am văzut un dialog la modul foarte productiv decât undeva în zona artiştilor independenţi. Nu există deocamdată o structură care să adune toate forţele astea. Lumea are încă senzaţia că avem timp, dar dacă va fi pentru 2020, în 2014 Clujul va trebui să fie evaluat. Eu mă îndoiesc că în doi ani se poate naşte la Cluj un proiect coerent care să aibă de la buget până la planuri de organizare, de la evenimente la atuuri serioase care să facă diferenţa într-o competiţie.

Este un dezavantaj faptul că a fost şi Sibiul capitală culturală europeană, un oraş din aceeaşi zonă?
Dimpotrivă, ar trebui să fie un avantaj şi toată lumea să vină să înveţe, nu copiind ceea ce a fost la Sibiu, ci încercând ca motoarele de dezvoltare a acestui proiect să fie înţelese şi aplicate la ceea ce înseamnă o altă comunitate, cu specificul, cu unicitatea acelui loc.

În acest moment aţi alege Cluj, Iaşi sau Timişoara?
Nu ştiu, chiar dacă aş avea o sensibilitate în această clipă pentru unul din aceste oraşe, nu am dreptul să afirm public pentru că sunt membrul juriului Comisiei Europene. Toate oraşele au avantaje şi dezavantaje şi dreptul de a se întrece în mod corect pentru acest titlu.

Spuneaţi la TIFF Lounge că ar fi de bun augur o asociere cu un oraş britanic...
E o posibilitate, dar va fi mai eficientă în momentul în care România va încerca să facă o asociere, în aşa fel încât să existe o punte, un argument important pentru viitor. Nu ştiu care oraşe, e căderea Clujului să aleagă. În primul rând, ar trebui să existe o cercetare acolo şi să vedem ce oraşe doresc să intre în competiţie, în al doilea rând ar trebui văzut ce similarităţi şi oportunităţi ar exista de asociere, pentru că ar trebui gândit la nivel educaţional, la nivel politic şi la nivel cultural şi economic.

Care ar trebui să fie primul pas pe care să îl facă cei care vor fi aleşi în curând să conducă oraşul?
Nu cred că demersul trebuie să vină din politică, ci din zona artistică, a instituţiilor de spectacol, din zona independentă, educaţională, a ONG-urilor. Ar trebui să existe un dialog şi o asociere şi asta poate să impună apoi politicienilor, indiferent de culoare, urgenţa şi nevoia Clujului de a avea un asemenea titlu.

Veţi schimba Festivalul de Teatru din Sibiu din anul viitor?
Nu va arăta altfel. În mod cert, va fi o încercare de a însănătoşi zona financiară, care totdeauna dă bătaie de cap unui eveniment de o asemenea forţă şi o asemenea amploare. Voi încerca, de asemenea, să reduc din anumite zone şi să întăresc altele. Sunt 20 de ani şi fac o evaluare, cu bune, cu rele... Chiar dacă totul pare extraordinar, eu, ca tatăl festivalului care, iată, a trecut de majorat şi se apropie de majoratul în stil american, ştiu unicitatea acestui festival, cu toate plusurile şi minusurile care există şi, bineînţeles că există nişte minusuri pe care n-o să vi le spun niciodată.