CULTURĂ. Adrian Marino: Clujul, al doilea „domiciliu obligatoriu”

„Stabilirea sau, mai bine spus, ‘refugiul’ meu la Cluj (…) a echivalat cu un al doilea ‘domiciliu obligator’. (…) Clujul a rămas, până azi, pentru mine, un mediu străin, opac, adesea ostil, în care nu m-am putut integra niciodată”, scrie Adrian Marino în volumul său de memorii, “Viaţa unui om singur”.

Cartea, care a apărut recent în librării şi care a provocat încă dinaintea apariţiei o controversă naţională, este o radiografie acută şi acidă a vieţii lui Marino, dar şi a contemporanilor săi.

„Urăsc din toată fiinţa mea canalia literară. Şi acest fapt spune, cred, tot.”, îşi explică cărturarul clujean afirmaţiile tranşante. Marino explică şi dorinţa ca memoriile să apară doar postum, la cinci ani după moartea sa. „Aş provoca doar atacuri şi insulte, ridiculizări, polemici şi controverse, pe care doresc să le evit, în mod radical, mail ales acum la sfârşitul vieţii”, scrie el.

„Viaţa unui om singur” are printre „personaje” şi o mulţime de oameni de cultură clujeni, pe care Marino îi „pictează” acid. Printre ei Mircea Zaciu, faimos universitar şi scriitor, „adversar” literar al lui Adrian Marino, descris ca „autorul a nu ştiu câte notiţe veninoase” la adresa sa, sau istoricul Hadrian Daicoviciu, caracterizat la un moment dat ca „mârlan”. Viaţa literară e văzută ca o „junglă”, plină de personaje dubioase, descrise în termeni extrem de duri în volum.

Problema unei eventuale colaborări a lui Marino cu Securitatea, avansată public în ultimele zile, intră în focusul unui paragraf „misterios” din carte, în care savantul îşi recunoaşte nişte „cedări” în relaţia cu regimul.

Memoriile lui Adrian Marino redau portretul lumii româneşti, din ţară şi din afara ei, în ultimele câteva decenii. Ion Iliescu, Ticu Dumitrescu, scriitori şi disidenţi, prieteni şi duşmani apar aici, sub semnul „ţării lui pseudo”.

Detalii în ediţia tipărită a ZIUA de CLUJ de mâine.