De la László Nemes la noile voci din filmul maghiar: programul Zilei Maghiare la TIFF

Un thriller despre o familie surogat, documentare construite din arhive personale și povești despre maternitate, identitate sau succes venit prea devreme se regăsesc în programul Zilei Maghiare de la cea de-a 25-a ediție a Festivalul Internațional de Film Transilvania (12–21 iunie 2026).

Selecția de anul acesta îi aduce împreună pe regizori consacrați precum László Nemes, György Pálfi și Ildikó Enyedi cu o nouă generație de cineaști maghiari independenți care experimentează constant cu genurile și formele cinematografice.

Cu un Grand Prix la Cannes, un Glob de Aur și Oscarul pentru Cel mai bun film într-o limbă străină cu Fiul lui Saul, László Nemes este unul dintre cei mai apreciați regizori europeni ai ultimilor ani. La TIFF.25, publicul va putea vedea în premieră națională noul lui film, Orfan (Orphan, 2025), o poveste plasată în Ungaria de după revoluția din 1956, în care viața unui băiat crescut doar de mamă este zdruncinată de apariția unui bărbat care susține că este tatăl lui adevărat.

Un obișnuit al TIFF-ului, György Pálfi este cunoscut pentru stilul său exploziv și nonconformist, iar cel mai recent titlu din filmografia lui nu se lasă mai prejos. Așa cum se poate intui din titlu, în Găina (Hen, 2025), povestea este spusă aproape integral din perspectiva unei găini care scapă dintr-o fermă industrială și ajunge într-un sat de pe litoralul Greciei, unde traversează o lume dominată de abuzuri, violență și relații de putere absurde.

În Aici mă simt acasă (Feels Like Home, r. Gábor Holtai, 2025), o femeie este răpită și dusă într-o casă unde un bărbat obligă mai mulți oameni singuri și vulnerabili să joace rolurile unei familii. Fiecare are un nume nou și reguli stricte pe care trebuie să le respecte. În timp ce încearcă să găsească o cale de scăpare, protagonista începe să observe felul în care frica, dependența și nevoia de afecțiune îi țin pe ceilalți captivi, chiar și atunci când ușa nu este încuiată.

În documentarul Nicio grijă, Sári! (Don't worry Sári!, 2025), regizoarea Sári Haragonics reconstruiește peste 30 de ani din istoria propriei familii folosind filmări de arhivă, mesaje vocale, înregistrări de familie și fragmente din propriile ședințe de terapie. Filmul vorbește direct despre sănătate mintală, relațiile dintre generații, pierdere și felul în care traumele personale ajung să se transmită în interiorul unei familii, pe fundalul schimbărilor sociale din Europa de Est.

Avându-l ca producător executiv pe regretatul Béla Tarr, care a fost omagiat anul trecut la TIFF, Toate stelele (Stars of Little Importance, r. Renátó Olasz, 2025) este un debut despre doi frați care se întorc de Crăciun în orașul natal. Pe fundalul unui loc unde timpul pare blocat, filmul vorbește despre ratare, prietenii care nu mai funcționează și senzația că uneori trecutul te așteaptă exact unde l-ai lăsat.

Mambo Maternica (2025), debutul regizoarei Borbála Nagy, urmărește trei femei maghiare care locuiesc în Berlin, Paris și Budapesta, aflate în mijlocul unor decizii importante: un avort, o inseminare și o adopție. Filmul construiește aceste trei povești în paralel și arată felul în care maternitatea, relațiile și presiunea socială se intersectează în viețile personajelor.

Regizat de Ildikó Enyedi (Ursul de Aur la Berlinale pentru Despre trup și suflet) și prezentat în competiția oficială a Festivalului Internațional de Film de la Veneția, Prieten tăcut (Silent Friend, 2025) îi are în distribuție pe Léa Seydoux și Tony Leung Chiu-wai (actorul fetiș al lui Wong Kar-wai) într-o poveste construită în jurul unei grădini botanice dintr-un oraș medieval german. Filmul trece prin trei perioade diferite și urmărește personaje care încearcă să evadeze din vieți blocate, găsind în spațiul grădinii un loc unde relațiile cu ceilalți oameni, dar și cu natura, încep să se schimbe.

În Nu sunt eu (My Turn, 2025) un accident ciudat îi obligă pe doi frați chinezo-maghiari să împartă același corp, iar viața lor de zi cu zi se transformă rapid într-un haos imposibil de controlat. Pornind din propria experiență de copil crescut între două culturi, regizorul Ge Zhang vorbește despre identitate și cum ideea de familie e diferită pentru fiecare în parte.

Câștigător al Oscarului pentru scurtmetraj, Kristóf Deák revine cu Tot un drac (With Friends Like These, 2025) un film despre patru foști colegi de cămin care ajung din nou față în față după un deceniu în care au făcut tot posibilul să se evite. Întâlnirea scoate rapid la iveală frustrări vechi, relații distruse și lucruri rămase nespuse, într-un amestec de tensiune, umor și haos emoțional care se întinde pe parcursul unei singure nopți.

În documentarul Fata lui Tata (My Father's Daughter, 2026), regizoarea Lea Podhradská pornește în căutarea surorii sale, dispărută când ea avea doar opt ani și despre care familia a ales, timp de aproape trei decenii, să nu vorbească aproape deloc. Totul se schimbă după apariția unei scrisori trimise dintr-o închisoare din Spania, singura urmă lăsată de sora ei după 27 de ani.

Un alt documentar care demonstrează diversitatea cinematografiei maghiare este Povestea lui Pogány Induló (Meant to Be: The Story of Pogány Induló, r. Olivér Márk Tóth, 2025) construit în jurul ascensiunii unui rapper care ajunge celebru înainte să termine adolescența. Filmat timp de trei ani, documentarul îl surprinde între concerte tot mai mari, milioane de stream-uri și presiunea care vine la pachet cu succesul apărut prea repede, într-un moment în care încă încearcă să își găsească locul între familie, dependențe și viața de zi cu zi.