Berea a apărut cu mult  înaintea creştinismului, dar faptul că avem bere astăzi se datorează în mare  măsură mănăstirilor medievale care au conservat şi dezvoltat arta fabricării  berii. 
Datorită  valorii ei nutriţionale, berea a fost poreclită “pâinea lichidă” în Evul Mediu şi  călugării o consumau în timpul Postului Mare pentru a compensa postul alimentar  strict pe care îl urmau. Aşa se întâmpla în special în München, Germania, unde  mănăstirea Paulaner producea o bere tare, de Post, numită Salvator, după  cuvântul latinesc pentru Mântuitor (iniţial, berea se numea Sankt-Vater-Bier,  adică berea Sfântului Părinte). Cum în Post călugării se angajau să consume  doar lichide, foloseau o bere de două ori mai tare decât în afara Postului,  care să le asigure astfel necesarul de hrană. Până şi astăzi, berăriile  bavareze produc nişte beri speciale de Post pentru festivalul Starkbierzeit  (“Sezonul berilor tari”). 
Unele mănăstiri continuă să producă propria bere, în  special comunităţile trapiste. în acest sens, cele mai faimoase sunt mănăstirile  trapiste din Belgia, care au dreptul legal de a produce şi comercializa berea  “La Trappe”. Concret, este vorba de mănăstirile Chimay, Rochefort, Orval,  Westvleteren şi Westmalle. Aici se produc unele dintre cele mai fine beri din  întreaga lume. Acum câţiva ani, în 2005, una dintre berile produse la  Westvleteren a fost declarată cea mai bună bere, aducându-le o nedorită faimă. 
Comenzile au început să-i asalteze peste posibilităţi, dat fiind că pentru  respectivii călugări producerea berii nu reprezenta o afacere, ci o modalitate  de autofinanţare. Berea produsă la mănăstirea Westvleteren nu poate fi cumpărată  din alte părţi. Anual, se produc aproximativ 500.000 de litri, ce se vindeau,  într-o vreme, la poarta mănăstirii. 
Cum mulţi o revindeau, pentru profit, acum comenzile se preiau doar din avans, telefonic sau prin internet. Călugării nu fac reclamă berii prin niciun instrument de publicitate, excepţie face un indicator spre mănăstire, unde este menţionată berea. De asemenea, nu acceptă interviuri pe tema berii. Ceea ce îi interesează este o viaţă monastică adevărată, iar berea produsă le asigură liniştea financiară, surplusul fiind folosit pentru opere de caritate.

 
                                                                    

 
                        
                        
                        
                      