Despre teatrul clujean, în “Jurnal de selecţioner”
- Scris de Claudiu Groza
- 04 Noi 2010, 21:14
- Cultură
- Ascultă știrea
DISTRIBUIE
“Unchiul Vania”, “Richard III” sau “Noaptea Walpurgiei” sunt doar câteva dintre spectacolele clujene ale ultimilor ani despre care scrie Cristina Modreanu, directorul artistic şi selecţionerul Festivalului Naţional de Teatru (FNT), în “Jurnal de selecţioner”.
Cartea a fost lansată la Bucureşti, în toiul festivalului, şi cuprinde cronici, note, eseuri şi rapoarte despre spectacolele văzute de Cristina Modreanu în cei trei ani de mandat, 2008-2010.
O parte din texte au fost publicate în revista online “ArtAct Magazine”, editată la Cluj, care a publicat şi acest volum. Autoarea scrie despre câteva sute de producţii teatrale văzute în toată România, în procesul de selecţie pentru FNT. La Cluj, ea a văzut în această perioadă cam toate noile montări de la cele două teatre de dramă. “Unchiul Vania” de Cehov, în regia lui Andrei Şerban, este unicul spectacol consemnat în 2008. “Andrei Şerban montează la Teatrul Maghiar din Cluj unul dintre cele mai impresionante eseuri dedicate clădirii teatrului, această gazdă a efemerului”, afirmă Cristina Modreanu despre “block-busterul” scenei clujene în ultimul deceniu. Din 2009, odată cu inaugurarea rubricii din “ArtAct Magazine”, criticul devine mai ghiduş.
Articolele precizează, ca în reportaje, locul unde are loc acţiunea, detalii picante despre călătorie, nu întotdeauna comodă şi rapidă, apoi despre cele văzute. Acum, ea scrie despre “Trei surori” de Cehov, în versiunea de scenă a lui Tompa Gabor, premiat de UNITER şi pe care-l consideră “cel mai bun al anului 2008”, şi despre “Richard III” de Shakespeare, cu acelaşi regizor. Călătoria nu este însă pe măsura spectacolelor. “Un drum cu trenul de la Bucureşti la Cluj a ajuns să dureze cât unul între două continente”, constată Cristina Modreanu.
Totuşi, ea revine aici pentru a vedea “Când noi, morţi, înviem” de Ibsen, montat de Cătălina Buzoianu la Naţional, spectacol văzut cu rezervă, apoi “Moartea lui Danton” de Buchner, înscenat de Mihai Măniuţiu la Teatrul Maghiar. “Spectacolul (...) are forţa unui discurs ce «desparte apele» între jocurile puterii şi intimitatea sfâşiată de acestea”, crede criticul, în timp ce în 2010, în “Noaptea Walpurgiei” de Erofeev, făcut de Măniuţiu la Naţionalul clujean, remarcă interpretarea actorilor. Tot anul acesta, “Strigăte şi şoapte”, regizat de Andrei Şerban, “este, în întregul lui, un exemplu de cum ar putea el, teatrul, să rămână viu”. Producţia a fost selectată în FNT şi jucată acum două zile la Bucureşti, cu succes. Cristina Modreanu mai scrie în “Jurnal de selecţioner” şi despre alte spectacole clujene pe care le-a văzut în călătoriile sale “profesionale”, între care “Visul unei nopţi de vară”, “Revizorul” sau “Insecte”, toate de la Naţional, care “are o echipă excelentă”, spune ea.
O parte din texte au fost publicate în revista online “ArtAct Magazine”, editată la Cluj, care a publicat şi acest volum. Autoarea scrie despre câteva sute de producţii teatrale văzute în toată România, în procesul de selecţie pentru FNT. La Cluj, ea a văzut în această perioadă cam toate noile montări de la cele două teatre de dramă. “Unchiul Vania” de Cehov, în regia lui Andrei Şerban, este unicul spectacol consemnat în 2008. “Andrei Şerban montează la Teatrul Maghiar din Cluj unul dintre cele mai impresionante eseuri dedicate clădirii teatrului, această gazdă a efemerului”, afirmă Cristina Modreanu despre “block-busterul” scenei clujene în ultimul deceniu. Din 2009, odată cu inaugurarea rubricii din “ArtAct Magazine”, criticul devine mai ghiduş.
Articolele precizează, ca în reportaje, locul unde are loc acţiunea, detalii picante despre călătorie, nu întotdeauna comodă şi rapidă, apoi despre cele văzute. Acum, ea scrie despre “Trei surori” de Cehov, în versiunea de scenă a lui Tompa Gabor, premiat de UNITER şi pe care-l consideră “cel mai bun al anului 2008”, şi despre “Richard III” de Shakespeare, cu acelaşi regizor. Călătoria nu este însă pe măsura spectacolelor. “Un drum cu trenul de la Bucureşti la Cluj a ajuns să dureze cât unul între două continente”, constată Cristina Modreanu.
Totuşi, ea revine aici pentru a vedea “Când noi, morţi, înviem” de Ibsen, montat de Cătălina Buzoianu la Naţional, spectacol văzut cu rezervă, apoi “Moartea lui Danton” de Buchner, înscenat de Mihai Măniuţiu la Teatrul Maghiar. “Spectacolul (...) are forţa unui discurs ce «desparte apele» între jocurile puterii şi intimitatea sfâşiată de acestea”, crede criticul, în timp ce în 2010, în “Noaptea Walpurgiei” de Erofeev, făcut de Măniuţiu la Naţionalul clujean, remarcă interpretarea actorilor. Tot anul acesta, “Strigăte şi şoapte”, regizat de Andrei Şerban, “este, în întregul lui, un exemplu de cum ar putea el, teatrul, să rămână viu”. Producţia a fost selectată în FNT şi jucată acum două zile la Bucureşti, cu succes. Cristina Modreanu mai scrie în “Jurnal de selecţioner” şi despre alte spectacole clujene pe care le-a văzut în călătoriile sale “profesionale”, între care “Visul unei nopţi de vară”, “Revizorul” sau “Insecte”, toate de la Naţional, care “are o echipă excelentă”, spune ea.
DISTRIBUIE
Comenteaza
