Foto Mănăștur, mon amour. Istoria celui mai mare cartier al Clujului, din epoca medievală până la blocurile comuniste

Mănășturul este astăzi un adevărat "oraș în oraș", dar istoria sa începe cu aproape 1000 de ani mai devreme.

Așezarea Kolozsmonostor (Cluj Mănăștur) a început să se înfiripe în secolul al IX-lea, în jurul ridicăturii de pământ pe care ulterior, în secolul al XI-lea s-a ridicat mănăstirea benedictină care a funcționat aici.

Cetatea din pământ a devenit centrul comitatului Cluj la mijlocul secolului XI. Această primă fortificație din lemn și pământ a fost distrusă complet în timpul invaziei mongole din 1241, fiind reconstruită din piatră în a două jumătate a secolului XIII.

Abația Calvaria a fost fondată, cel mai probabil, de regele Szent László (Sf. Ladislau) în a două parte a secolului XI.

Din perioada colonizării germane a Clujului aici începe să se formeze un grup de țărani liberi care deserveau abația. Pe lângă aceștia se vor aduna aici și mulți români, care nu aveau drept de a se așeza în cetatea Clujului.

În Mănăștur a existat de asemenea o mănăstire de rit grecesc, zidită de „quondam Paulus a Macedonia", negustor în Cluj, împreună cu ginerele său, „Georgius Literátus Christophor", de asemenea negustor în Cluj, cărora episcopul Teofil Seremi le-a dat din soborul ținut în Alba Iulia la 17 iunie 1696 lor și urmașilor lor, dreptul de patronat asupra respectivei mănăstiri.

Timp de multe secole, Mănășturul a fost cel mai important centru notarial din Transilvania, documentele autentificate aici reprezentând cea mai valoroasă sursă de istorie scrisă.

Satul Monostor/Mănăștur s-a format în jurul abatiei și a fost integrat în orașul Cluj abia în 1896. Pe harta militară din 1769-1773 apare cu peste 50 case.

La vest de abație, pe drumul spre Florești, a existat un monument care marca locul presupus al bătăliei cu turcii din 1660, în care principele Rákóczi György al Transilvaniei a fost rănit fatal (bătălia a avut loc de fapt lângă Florești). Nu se cunoaște exact dată ridicării monumentului, dar la începutul anilor 1850 a existat deja, în locul unei capele anterioare. A fost definitiv îndepărtată odată cu construcția pasajului de la capătul Mănășturilui.

Chiar după integrarea în Cluj, Mănăștur și-a păstrat caracterul de așezare aparte. Populația era compusă din muncitori, predominant din construcții (zidari, zugravi etc), dar și romi, printre care lingurarii orașului (de aici provine și numele original al străzii Primăverii, Kalányos utca / Lingurarilor).

Moara, prelucrarea lemnului, fabrica de bere au dus la dezvoltarea și popularea zonei "Între Ape Mănăștur" (Monostori Kétvizköz) dintre canalul morii și Someș, la nord de Calvaria.

Odată cu introducerea rețelei de autobuze din perioda interbelică, linia 1 a legat Mănășturul de Centru și Gară. Aspectul cartierului - străzi înguste, case de dimensiuni mai mici - a rămas însă neschimbat până la începutul construcției blocurilor din anii 1970, potrivit Amintiri din Vechiul Cluj.