Papaiani: “ Umorul nu s-a schimbat, numai că unii l-au prostituat”
- Scris de Florentina Tatar
- 19 Oct 2010, 00:01
- Cultură
- Ascultă știrea
DISTRIBUIE
Marele actor Sebastian Papaiani a avut o mare iubire la Cluj, după cum a mărturisit într-un interviu pentru ZIUA de CLUJ, în seara decernării premiilor Comedy Cluj 2010.
Papaiani a fost încâtat de evenimentul de la Cluj, însă este dezamăgit de felul în care evoluează producţiile de gen în România.
Cum vi s-a părut Festivalul Comedy Cluj?
Mi s-a părut bun. Merg până la foarte bun şi impresionant de bun, cu toate că eu am venit în 14 şi festivalul a început de mai multă vreme, din 8. Nu am avut mult timp să văd filme. L-am văzut pe cel de la Gala de închidere, care m-a impresionat prin vigoarea lui şi ideea pe care a avut-o. Publicul de aici e foarte primitor, ştiu că e aşa, pentru că al doilea sau al treilea film l-am făcut la Cluj. Am găsit aici o lume primitoare, studenţii erau extraordinari, adevăraţi studenţi, cum nu cred că sunt cei din altă parte. Studenţii de aici, în afară de faptul că îţi lasă impresia unei minţi, sunt liberi. Fetele au o relaţii cu băieţii cu totul curioasă, liberă în sensul acesta. Sunt mai mult prieteni decât altfel şi asta m-a bucurat tare mult. Întotdeauna mi-a plăcut studenţia...
Ce vă leagă de Cluj?
Mă leagă amintiri sentimentale. Am iubit o fată la Cluj. Se întâmpla pe vremea când am făcut filmul “Gaudeamus Igitur”. Ea era studentă, iar eu aveam vreo 29 de ani. Locuiam undeva la hotelul Transilvania şi apoi m-am mutat cu locuinţa undeva pe un deal şi am dormit cu studenţii. Aveau priciuri, paturi suprapuse care aveau straturi de paie, nu saltele. Dormeam cu ei acolo, eram acolo. Eram actor, era pe vremea când filmam aici cu Ştefan Iordache şi Şerban Cantacuzino. Filmul era făcut numai pentru studenţi. Mi-aduc aminte, eu iubind oamenii, fiind convins altruist, am vorbit cu regizorul Vitanidis să îi ajutăm să facă un ban. Figuraţia se plătea cu 50 de lei pe zi, dar dacă spuneai două vorbe era figuraţie cu replică şi atunci îţi dădeau 150 de lei. Şi am rezolvat ca toţi studenţii aceia să apară în film, să spună fiecare bună ziua, oho, să trăiţi şi automat luau 150 de lei. M-am simţit extraordinar la Cluj...
Cu iubita dvs. ce s-a întâmplat?
Păi, m-am însurat şi nu am mai ţinut legătura. Dar mă leagă ceva, adică cum să nu te legi de un oraş atât de frumos... Mi-aduc aminte că nu era primarul de acum şi nici primul-ministru Boc, era o zi onomastică a unei colege, nu aveam nimic cu ea, era singură şi nu i-am dus în ziua aia nimic. Era 4 dimineaţa, sâmbătă, şi noi filmam a doua zi. Am rupt din capul acela care pleacă de la Hotel Transilvania un arbust de trandafir. Mi-aduc aminte că i-am bătut în uşă, eram cu Ştefan Iordache, şi am scuturat peste ea în pat trandafirul acela. Deci mă leagă câte ceva...
Cum vi se pare că s-a schimbat umorul românilor? Cum sunt comediile de azi?
Nu s-a schimbat. Se face umor cu vechii români şi cu noii. Dar se face acum umor cu vechii români pe stilul “Ce puii mei”. Ei, noi nu vorbeam când era tineri cu “în puii mei”, nici cu altele. În nici un caz în faţa unei fete, niciodată, ar fi plecat de acolo. Acum vezi la televizor “Ce puii mei”. Umorul nu s-a schimbat, numai că unii l-au prostituat, vorbind cu “mă”, “fă”, “fă, fato”, “dă-te naibii”. Nu se vorbea aşa, noi nici nu aveam în vocabular aşa ceva...
Papaiani a plâns la filmul distins cu trofeul Comedy
Marele actor omagiat la cea de-a doua ediţie a festivalului clujean a apreciat mult filmul “O nouă zi/Bran Nue Dae”, a regizorului australian Rachel Perkins. “E un film care a testat politicul, a trecut şi pe undeva prin nazism, prin problema naţională, cu localnicii, negrii, aborigenii... Am şi râs şi, spre final, de bucurie am şi lăcrimat, să ştii, deci am trecut prin toate stările pe care un om le poate avea sau nu la un spectacol, un film”, a mărturisit Sebastian Papaiani.
Maestrul a apreciat că personajul principal al acţiunii era mai mult unchiul decât tânărul din prim-plan. “Băiatul ducea în spate lumea sentimentală, romantică, naivă, pe când unchiul lui ducea în spate lumea brutală, adevărata lume a aborigenilor”, a explicat actorul.
Cum vi s-a părut Festivalul Comedy Cluj?
Mi s-a părut bun. Merg până la foarte bun şi impresionant de bun, cu toate că eu am venit în 14 şi festivalul a început de mai multă vreme, din 8. Nu am avut mult timp să văd filme. L-am văzut pe cel de la Gala de închidere, care m-a impresionat prin vigoarea lui şi ideea pe care a avut-o. Publicul de aici e foarte primitor, ştiu că e aşa, pentru că al doilea sau al treilea film l-am făcut la Cluj. Am găsit aici o lume primitoare, studenţii erau extraordinari, adevăraţi studenţi, cum nu cred că sunt cei din altă parte. Studenţii de aici, în afară de faptul că îţi lasă impresia unei minţi, sunt liberi. Fetele au o relaţii cu băieţii cu totul curioasă, liberă în sensul acesta. Sunt mai mult prieteni decât altfel şi asta m-a bucurat tare mult. Întotdeauna mi-a plăcut studenţia...
Ce vă leagă de Cluj?
Mă leagă amintiri sentimentale. Am iubit o fată la Cluj. Se întâmpla pe vremea când am făcut filmul “Gaudeamus Igitur”. Ea era studentă, iar eu aveam vreo 29 de ani. Locuiam undeva la hotelul Transilvania şi apoi m-am mutat cu locuinţa undeva pe un deal şi am dormit cu studenţii. Aveau priciuri, paturi suprapuse care aveau straturi de paie, nu saltele. Dormeam cu ei acolo, eram acolo. Eram actor, era pe vremea când filmam aici cu Ştefan Iordache şi Şerban Cantacuzino. Filmul era făcut numai pentru studenţi. Mi-aduc aminte, eu iubind oamenii, fiind convins altruist, am vorbit cu regizorul Vitanidis să îi ajutăm să facă un ban. Figuraţia se plătea cu 50 de lei pe zi, dar dacă spuneai două vorbe era figuraţie cu replică şi atunci îţi dădeau 150 de lei. Şi am rezolvat ca toţi studenţii aceia să apară în film, să spună fiecare bună ziua, oho, să trăiţi şi automat luau 150 de lei. M-am simţit extraordinar la Cluj...
Cu iubita dvs. ce s-a întâmplat?
Păi, m-am însurat şi nu am mai ţinut legătura. Dar mă leagă ceva, adică cum să nu te legi de un oraş atât de frumos... Mi-aduc aminte că nu era primarul de acum şi nici primul-ministru Boc, era o zi onomastică a unei colege, nu aveam nimic cu ea, era singură şi nu i-am dus în ziua aia nimic. Era 4 dimineaţa, sâmbătă, şi noi filmam a doua zi. Am rupt din capul acela care pleacă de la Hotel Transilvania un arbust de trandafir. Mi-aduc aminte că i-am bătut în uşă, eram cu Ştefan Iordache, şi am scuturat peste ea în pat trandafirul acela. Deci mă leagă câte ceva...
Cum vi se pare că s-a schimbat umorul românilor? Cum sunt comediile de azi?
Nu s-a schimbat. Se face umor cu vechii români şi cu noii. Dar se face acum umor cu vechii români pe stilul “Ce puii mei”. Ei, noi nu vorbeam când era tineri cu “în puii mei”, nici cu altele. În nici un caz în faţa unei fete, niciodată, ar fi plecat de acolo. Acum vezi la televizor “Ce puii mei”. Umorul nu s-a schimbat, numai că unii l-au prostituat, vorbind cu “mă”, “fă”, “fă, fato”, “dă-te naibii”. Nu se vorbea aşa, noi nici nu aveam în vocabular aşa ceva...
Papaiani a plâns la filmul distins cu trofeul Comedy
Marele actor omagiat la cea de-a doua ediţie a festivalului clujean a apreciat mult filmul “O nouă zi/Bran Nue Dae”, a regizorului australian Rachel Perkins. “E un film care a testat politicul, a trecut şi pe undeva prin nazism, prin problema naţională, cu localnicii, negrii, aborigenii... Am şi râs şi, spre final, de bucurie am şi lăcrimat, să ştii, deci am trecut prin toate stările pe care un om le poate avea sau nu la un spectacol, un film”, a mărturisit Sebastian Papaiani.
Maestrul a apreciat că personajul principal al acţiunii era mai mult unchiul decât tânărul din prim-plan. “Băiatul ducea în spate lumea sentimentală, romantică, naivă, pe când unchiul lui ducea în spate lumea brutală, adevărata lume a aborigenilor”, a explicat actorul.
DISTRIBUIE
Comenteaza
