Spectacol clujean cu scandal la Festivalul Naţional de Teatru

“Măsură pentru măsură” al Teatrului Maghiar din Cluj a provocat prin reprezentaţia de la Bucureşti iritarea unor cunoscuţi oameni de teatru.

Spectacolul “Măsură pentru măsură” de Shakespeare, în regia lui Matthias Langhoff, a deschis sâmbătă seara a 20-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru (FNT) de la Bucureşti. Reprezentaţia n-a fost ferită de incidente, deşi publicul care a rezistat patru ore, cât durează spectacolul, a aplaudat şi ovaţionat actorii la final. Monologul lui Hathazi Andras în rolul Pompeius, în partea a doua, a fost însoţit de bombăneli şi replici acide din partea criticului Ludmila Patlanjoglu, iar regizorul Radu Afrim şi-a exprimat părerea negativă pe o reţea de socializare.

Piesa lui Shakespeare este o parabolă a slăbiciunii morale umane, filtrată aici prin intermediul politicului. Ducele Vienei se travesteşte pentru a verifica “pulsul” supuşilor săi şi-l lasă la conducere pe adjunctul său, Angelo, cunoscut pentru inflexibilitatea sa. Dar şi Angelo are slăbiciuni, iar de aici se naşte o întreagă dramă, rezolvată de ducele “mascat”. Unul din personajele piesei este Pompeius – jucat tot de Hathazi Andras, care e şi Ducele – un om din clasa de jos, cam slobod la gură, care la Langhoff capătă rolul de “portavoce” a momentului contemporan. Într-un monolog improvizat, acesta face apel la toate clişeele triviale ale mentalului colectiv românesc, de la “dezvăluirile” de pe prima pagină a tabloidelor la glume porcoase cu doctorul Ciomu sau trimiteri fără perdea.

Acest monolog a fost “adaptat” pentru spectacolul de la Bucureşti. La Cluj, Hathazi parodia figura “mănăştureanului” de extracţie joasă, care nu vorbea bine nici maghiară, nici română şi le amesteca pe toate cu cuvinte ţigăneşti. Actorului i-a fost însă mult mai greu să redea veridic un personaj de periferie român. El şi-a ţinut monologul în română, dar nu a fost destul de confortabil în rol ca să nu fie un pic strident. Reacţiile au fost imediate. Criticul Ludmila Patlanjoglu a făcut chiar în timpul spectacolului comentarii acide, de la “Ruşine. Ăsta e Festivalul Naţional de Teatru. Cum vă permiteţi?”, la “Eu le dau replica. E o batjocură. Cum a permis Tompa (directorul Teatrului Maghiar - n. red.) aşa ceva?”. De asemenea, regizorul Radu Afrim a postat pe o reţea de socializare un comentariu scandalizat, în care se întreba cine e Langhoff ăsta, comentariu şters după câteva ore. Totuşi, publicul s-a amuzat la secvenţa în cauză, iar la final a aplaudat şi ovaţionat actorii.

Seria evenimentelor clujene din primele zile ale FNT a inclus şi lansarea mai multor volume. Printre acestea se află o antologie de piese de teatru scrise de cinci tinere autoare în cadrul programului “Dramaturgia cotidianului” al Facultăţii de Teatru şi Televiziune din Cluj, romanul “Memoriile hingherului” de Mihai Măniuţiu, albumul “Mihai Măniuţiu. Spaţiul cameleonic” de Cristina Modreanu şi volumul de debut al lui Marius Benţa, “Povestea povestită nu e povestea adevărată”, care cuprinde patru texte, două jucate deja la Naţionalul clujean.

Volum postum

La FNT a fost lansat şi un volum postum de dramaturgie al regretatului scriitor, teatrolog şi profesor C. C. Buricea-Mlinarcic, dispărut în 4 noiembrie 2009. Cartea se numeşte simplu “Teatru”, este tipărită de Editura Limes şi cuprinde “Trilogia Omar”, cu trei piese, între care “Penthouse”, cunoscută spectatorilor clujeni, plus o “Stand-Up Tragedy”, văzută ca o artă poetică a autorului de către Raluca Sas-Marinescu, una din colaboratoarele sale. Volumul include o prefaţă de Mihaela Michailov şi un interviu cu scriitorul, realizat de Rareş Tileagă. C.C. Buricea-Mlinarcic a fost iniţiatorul programului “Dramaturgia cotidianului”, care a creat la Cluj un nucleu de scriitori pentru teatru şi cercetători teatrali de anvergură.