Foto Tudor Giurgiu: ''TIFF 20. Gânduri la final, dupã cea mai complicatã ediție ever''

TIFF 2022 va avea loc în 17-26 iunie, dar până atunci preşedintele festivalului, Tudor Giurgiu, a vorbit despre plusurile şi minusurile edţiei din acest an a primului mare festival din România, de după pandemie.

Incertitudinea. Contracte semnate cu autoritãți publice în sãptãmâna de dinaintea startului. De aici, multã confuzie, decizii amânate for the very last-minute, tãieri de evenimente si apoi reveniri

Schimbãrile din ultimele 2 sãptãmâni ref la protocolul de sosire/plecare dintr-o “tarã rosie”. Cazul Spaniei, tarã invitatã la TIFF, care ne-a dat multe bãtãi de cap.

Întâlnirile cu prieteni dragi pe care nu i-am mai văzut de mult. Cu Dorian Branea și Daciana, cu Andreea Raicu, cu Dumitru Marian, Bogdan Moldoveanu, Sebastian Kadas, Marcela Ofrim, Lali Gabor, cu colegii de liceu.

István Szabó. O legendă a cinemaului mondial. Am stat într-o seară vreo oră jumate la povești, a fost de neuitat. Îmi spunea că, după ani de zile de meserie, s-a convins definitiv că o fi regizorul “ăl mai mare de pe platou” dar publicul iubește filmul prin actorii săi, prin felul în care ei dau viață personajelor. Le-a evocat pe Greta Garbo, pe Bette Davis sau Jeanne Moreau, pe Jane Fonda. Era și ușor contrariat că în Ungaria regizorii tineri nu se preocupă suficient de felul în care arată societatea și filmele lor sunt ușor escapiste. A fost una din cele mai frumoase întâlniri personale din istoria TIFF-ului.

Sergei Polunin. Cuvintele sunt de prisos, priviți mai bine selecția de fotografii făcute de niște oameni superpricepuți să prindă clipa de grație a zborului. Un om de 31 de ani transformat total după ce i s-a născut primul copil, un artist de geniu. Unii zic că e al treilea mare balerin din istoria lumii, eu zic că a fost o potriveală minunată să îl cunoaștem pe viu la 20 de ani de TIFF. Iar masterclassul lui de la Operă, făcut pentru elevi și tineri dansatori, a fost minunat. Am murit de râs împreună când mi-a povestit că e fan Rick and Morty.
Speechul lui Nae Caranfil de la final - piesă de colecție. Da, n-o mai fi el în noua elită a momentului, nu face filme cu ochiu’ la festivaluri dar oare asta îl face un regizor mai puțin talentat? Pare că da. Tâmpenia sistemului de jurizare inventat acu mulți ani face ca un regizor cu 2 filme obscure la activ ajunge să fie mai bine cotat decât Caranfil, Gulea sau mulți alții. Noaptea minții!

Partyul echipei, când l-am “pensionat” pe colegul Ionut Husti după 20 ani la TIFF. Adorabil, sensibil, gură-mare dar altfel unul din stâlpii de suflet ai festivalului.

Noua locație de proiecție de pe Cetățuie, lângă EC Garden. Am văzut acolo Tina, superbul documentar despre Tina Turner și tot acolo copiii și părinții au umplut zona verde la activitățile din weekendul pentru familii. Hit absolut: mașina poliției și coada copiilor pentru a ajunge la comenzi și butoane.
Familia venită la film ultima seară cu bebelușul lor de 2-3 luni. Stăteau pe ultimul rând din Piața Unirii iar tatăl pregătea biberonul cu maximă atenție. Probabil imaginea care m-a emoționat cel mai tare din tot festivalul.
Conferința Națională de Educație Media și Cinematografică. Pentru că am aflat unii de alții, pentru că vom face lucruri bune împreună și nu doar pe cont propriu.

Ce m-a deranjat? Nevoia unor boieri ai minții de a face judecată, de a fi superiori, de a da lecții.

Ce n-am văzut și îmi pare rău? În mod clar, Întregalde, filmul lui Radu Muntean. Pentru mulți, a fost unul din cele mai bune filme de la TIFF.

Un mare thumbs up pentru voluntarii festivalului. Fără ei, am fi dat mare chix, festivalul se sprijină pe ei literally.

Cel mai fain cadou primit în timpul TIFF - jacheta FC Liverpool-branded. Mulțumesc Flavia!
Party-ul de la Da Pino unde am ajuns pe la 02.00, după 2 ore de lucru la birou. Și unde ne-am făcut poze cu Viorel Cataramă

Dimineața de după bizarul party de închidere. Cu răsărit de soare, cu mulți “oameni faini” (dedicație ptr Beni Goace), cu vitamine, Lambada și N&D. Greu de plecat!

Proiecția România Sălbatică alături de vreo 2200 de oameni în Piața Unirii. A fost magic, emoționant ținând cont că autorii filmului lucrează la el de peste 7 ani. Imaginile capturate sunt fabuloase, sper să fie văzut de cât mai mulți români.