Sâmbătă, la Odeon, s-a râs mai tot filmul. Mai întâi, pentru că s-a crezut că e un “film cu bătăi” în maniera John Woo, apoi pentru că actorii, Jonathan Rhys Meyers în special, în rolul lui Reese – un conştiincios consilier la ambasada americană din capitala Franţei – se iau mult prea în serios. Mai exact, balansul dintre poveste, care e facilă, şi ultraimportanţa aşa-ziselor misiuni în care sunt angrenate personajele, era grosolan trasat, ca-ntr-un film de serie B.
Am înţeles din mers că era vorba de o parodie la filmele cu James Bond. Nu degeaba “From Paris, with love” este un clişeu după titlul celui de-al doilea film cu super-agentul secret, apărut în 1963, “From Rusia, with Love”. Regizorul Pierre Morel, sub îndrumarea lui Luc Besson (care semnează povestea), te poartă într-o avalanşă de urmăriri, pe bulevardele franţuzeşti, prin Harlem-ul european, prin cartierele emigranţilor pakistanezi care plănuiesc un atentat asupra delegaţiei americane exact în ziua unui summit. Parteneri într-o cursă împotriva terorismului, Wax (John Travolta) şi Reese trebuie să descopere cine complotează împotriva ordinii mondiale, cine s-a vândut teroriştilor arabi, iar pistele îi duc tot mai aproape de iubita lui Reese, frumoasa franţuzoaică Caroline.
De ce filmul e simpatic? în primul rând, pentru că rezolvările de situaţii-extreme sunt cusute cu aţă albă. Apoi, pentru că James Bond-ul lui Morel sunt, de fapt, doi: unul aspirant la un job important- Reese - şi altul, un agent secret atipic, un melanj între un mafiot ucrainean şi un agent guvernamental- Charlie Wax. Wax este agitat permanent, furios, “însurat cu arma”, prizează cocaină, ştie tot, îi place să facă scandal şi, în general, să comită orice transformă un agent sub acoperire într-o glumă. Replicile sunt la foc automat – cam ca şi întreaga acţiune, o continuă numărătoare de cadavre. Sunt replici din Karate Kid (celebra Wax on, Wax Off, pe post de cod secret), din Pulp Fiction, Travolta luând în derâdere chiar rolul jucat în pelicula lui Tarantino.
Există şi o scenă a confruntării într-o sală plină ochi de manechine aliniate milităros –un fel de mormânt modern al împăratului chinez Qin Shi – păzit de 7.000 de soldaţi de teracotă. După o generoasă bătălie cu forţele răului (pakistanezii), cu inflaţie de gloanţe şi cadavre, chiar şi personajele se întreabă: “Câţi au mai rămas?”. “La ultimul recensământ, în jur de un miliard”. “From Paris, with love” e un film care te deconectează şi merită văzut.
