Visul lui Damian: Cluj Medical City

„Clujul era axat înainte de 1990 industria grea şi industria chimică, iar din ultima au mai rămas Terapia şi Farmec; în schimb au apărut mici fabrici de larg consum, adică mâncare. Din păcate, Zona Metropolitană Cluj (ZMC) nu se poziţionează ca un hub medical, nu există un lider care să coaguleze acest proiect. Spitalul Regional de Urgenţă încă nu s-a făcut, Spitalul Clinic Judeţean este prost poziţionat, iar serviciile hoteliere în domeniul sănătăţii sunt precare. 
 
Aici ar trebui să existe Cluj Medical City (CMC), o entitate condusă de un director de centru, care să coordoneze toată această activitate. Acesta trebuie promovat, dar la noi autobuzele fac reclamă unui centru medical din Turcia. Nu numai turcii ne-au luat-o înainte, dar Iaşiul are o neurologie de nivel european, iar Timişoara, o cercetare de nivel mondial. La Cluj de-abia de acum investesc mai puternic mari reţele ca Regina Maria sau MedLife. Mie mi-ar plăcea să văd CMC promovat precum Capitala Tineretului sau Capitala Culturală”, constată Damian.

Centrul de cercetare, pe ultima sută
 
Până atunci, cu un nou acţionar majoritar, fabrica din Cluj are acum două clădiri noi: un centru logistic şi un centru de cercetare-dezvoltare, ce va fi funcţional din acest an. Investiţia în ultimele clădiri se ridică la aproape 2 milioane de dolari. Centrul de cercetare va face controlul compoziţiei preparatelor, va grupa la început 24 de specialişti, iar pentru acesta se vor face recrutări în special în rândul absolvenţilor Universităţilor de Medicină şi Farmacie şi Babeş-Bolyai. 
 
Centrul logistic dispune şi de o platformă de încărcare a tirurilor care fac transport în toată Europa. Pe str. Fabricii există şi un centru de bioechivalenţă, care efectuează testări pe produsele ce urmează a fi introduse pe piaţă. Aspiraţiile noului director zonal pe merg către transformarea platformei Terapia într-un hub logistic al SPI, care să concentreze activitatea pentru 100 de ţări şi chiar într-un centru de producţie pentru holdingul farma. 
 
Grupul indian SPI a fuzionat anul trecut cu Ranbaxy Laboratories Limited (RRL), acționar majoritar al Terapia. În urma fuziunii s-a creat al cincilea producător mondial de medicamente. După programul de privatizare în masă, din 1996, societatea clujeană a avut ca acţionari majoritari Fondul Proprietății de Stat, Romferchim București, Advent International şi RLL. Ulterior, grupul Daiichi Sankyo a preluat Ranbaxy. Terapia SA a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 538 de milioane de lei şi un profit net de 98,4 milioane, cu 863 de angajaţi.
 
Motorul Clujului şi boom-ul IT
 
„Principalul motor al dezvoltării Clujului îl reprezintă facultăţile, iar ţinta trebuie să fie crearea unei zone metropolitane cu 1 milion de oameni, cu o notorietate asigurată de domenii precum IT, medical sau divertisment. Totuşi, există o mare competiţie în IT, s-a ajuns ca firmele de profil să îşi fure oamenii, dar trebuie să avem grijă ca nu cumva în acest ritm să se producă la un moment dat o bulă care să  provoace implozie, ca în alte sectoare”, consideră Damian.  
 
Multinaţionale vs locale
 
„Important este ca produsul să fie fabricat aici, că investitorul este local sau de altundeva, iar producătorii să aducă valoare adăugată în România, să creeze locuri de muncă. Fujikura are acţionar japonez, dar este unul dintre cei mai mari angajatori din Cluj. Statul mai mult pune beţe în roate supermarketurilor sau producătorilor de medicamente prin inventarea peste noapte de taxe claw-back. Principalele probleme pentru investitorii străini sunt predictibilitatea fiscală, infrastructura şi resursa umană, deci să nu îi tot aşteptăm degeaba. Absolvenţii de azi vor să meargă în străinătate, în România ei nu mai concep să muncească pentru sub 1.000 de euro”.
 
Autostrada şi terminalul cargo
 
„Autotostrada până la Borş nu va fi gata până în 2020, după cum văd eu lucrurile. La Cluj încă nu avem un terminal cargo care să permită încărcarea cu marfă a avioanelor de mari dimensiuni. Ca să aduci marfă din port de la Constanţa la graniţa de vest a ţării mult timp. La noi nu se poate construi autostrada Piteşti – Sibiu pentru Dacia-Renault, dar în Maroc au făcut autostradă din port până la fabrică. În România un autotren cu maşini face o zi până la graniţă. Trebuie să ştii şi cum să îţi negociezi interesele: în plin scandal al embargoului impus Rusiei, Germania a semnat un contract de 5 miliarde de euro pentru material rulant”.