Transelectrica recomandă reluarea proiectului de un miliard de euro de la hidrocentrala Tarnița-Lăpuștești

Un proiect de 1 miliard de euro, cel al hidrocentralei Tarniţa-Lăpuşteşti din judeţul Cluj, considerat esenţial pentru sistemul energetic al ţării, stă pe loc de 40 de ani.

Operatorul sistemului energetic național, Transelectrica, recomandă reluarea proiectului construirii hidrocentralei de acumulare prin pompaj de 1.000 MW de la Tarnița Lăpuștești, idee datând din regimul Ceaușescu și declarată ca abandonată în urmă cu 2 ani de către autorități.

″Din cauza lipsei de informații cu privire la evoluția proiectului centralei hidroelectrice de acumulare prin pompaj (CHEAP) Tarnița Lăpuștești, această centrală nu a fost considerată în cadrul scenariilor care stau la baza Planului de Dezvoltare a Rețelei Electrice de Transport (RET) perioada 2022-2031. Cu toate acestea, trebuie precizat că acumularea prin pompare este singura tehnologie matură și eficientă de stocare a energiei la scară mare la nivelul anilor 2020-2030″, se arată într-un document oficial al Transelectrica, consultat de profit.ro.

Potrivit companiei, în contextul țintelor de integrare a centralelor cu surse regenerabile angajate prin Planul Național Integrat Energie Schimbări Climatice (PNIESC) la nivelul anului 2030 și pentru depășirea acestora în viitor, este oportună analizarea posibilităților de realizare de astfel de centrale de acumulare prin pompaj la nivel național.

Construcția CHEAP Tarnița-Lăpuștești, cu o putere instalată de 1.000 MW, presupune o investiție de tip greenfield de circa 1 miliard de euro, centrala putând asuma atât rolul de compensare a producatorilor care funcționează în bandă, cât și rolul de echilibrare în sistemul energetic național, cel de al doilea fiind un rol strategic în securitatea energetică și siguranța națională, afirmă Transelectrica.

Centrala Tarnița-Lăpușești

Centrala trebuia să fie situată la 30 km depărtare de oraşul Cluj-Napoca, pe valea râului Someşul Cald, pe versantul stâng al acumulării Tarniţa şi este prevăzută a se realiza cu patru grupuri reversibile, turbina-pompă, cu o putere instalată de 4x 250 MW, construcţia fiind preconizată a se realiza în două etape pe parcursul a 5-7 ani.

Principalul obiectiv al proiectului este creşterea siguranţei în funcţionare a SEN, centrala putând asigura funcţionarea optimă şi sigură a acestuia, în condiţiile creşterii considerabile a portofoliului capacităţilor de producţie din surse regenerabile, fiind un acumulator de energie electrică ce asigură transferul acesteia la vârful curbei de sarcină, furnizând, aşa cum am arătat anterior, servicii tehnologice de sistem pentru România şi ţările învecinate.

Prin realizarea acestei capacităţi hidro cu acumulare prin pompaj pot fi acoperite atât nevoia crescută de stocare a energiei şi transferul surplusului din zona de gol în cea de vârf a curbei de sarcină, precum şi echilibrarea capacităţilor regenerabile de producţie necontrolabilă prin asigurarea unei funcţionări optime a grupurilor mari din sistem.

Proiectul hidrocentralei nu este însă unul nou, primele analize privind realizarea construcţiei fiind făcute în perioada 1975-1985, când Institutul de Studii şi Proiectări Hidroenergetice (ISPH) s-a implicat în elaborarea studiilor de amplasament şi studiilor de schemă pentru realizarea unei centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompaj în România. Apoi, în perioada 1985-1988, pe baza considerentelor tehnico-economice, s-au concretizat opţiunile spre bazinul Someşului Cald, unde lacul de acumulare Tarniţa putea îndeplini rolul de rezervor inferior, locaţia fiind considerată drept cea mai favorabilă din punct de vedere geologic şi hidrologic.