Despre concubine, mititei, jazz, snobi boemi și bărbați libidinoși

N-o cunoșteam. Se fac introducerile. "R., concubina mea", o prezint eu pe însoțitoarea mea. Doamna T se fâstâcește, apoi nu-și poate reprima săgețile "feministo-convenționale" din priviri. Salutăm și plecăm.
Aseară, la un pahar cu un alt amic, îmi zice ușor prețios, că el merge an de an la Festivalul de jazz de la Gărâna. Îi spun că e un snob boem și sare ca ars. Îl jignisem. Se supără -firește - și el.

Se întâmplă să mă ocup în perioada aceasta de organizarea unui festival de jazz. Problema e că mie nu-mi place în mod special jazz-ul. Îmi plac în schimb blues-ul, vinul, lumea bună, mondenitățile cu ștaif. Motiv pentru care le-am și adăugat, "întregind" astfel evenimentul. Admit, sunt un pic snob. Mi-ar fi plăcut să fiu (cu un alt deznodământ) marele Gatsby. Un tânăr domn, organizator al unui alt eveniment de gen, concurent -în opinia dânsului, deloc adevărat în a mea - mă acuză într-o discuție privată, epilog al încercării mele de a stabili un firesc și simbolic parteneriat, că i-am furat conceptul, care în esență consta în marea descoperire a unei alternative la "cultura mititelului și a berii". Îl liniștesc pe această cale, noi nu renunțăm la mititei ! Sunt făcuți "în casă", sunt delicioși și -în plus - fac parte din bagajul cultural al acestui popor (chiar dacă nu sunt o invenție românescă). Colegul meu pasionat de vinuri și jazz îi recomandă cu un "Pasion de Bobal" roșu și muștar de Dijon (nu o sa avem bere, e totusi frivolă intr-o atmosferă ca cea pe care mi-o doresc).

Deunăzi cineva mă face libidinos pe un forum. Mă supăr, îl înjur în sinea mea și mă pregătesc s-o fac și acolo, sincer și virtual. Am însă inspirația să arunc un ochi în DEX și să citesc: "libidinós, -oásă - adj. senzual, lasciv; înclinat spre desfrâu. (< fr. libidineux, lat. libidinosus)". Wow! Așadar, nu m-a făcut scârbos sau grețos, sensuri pe care le dădeam eu înaintea fericitei documentări?! Admit, sunt. Renunț deci să-l mai înjur și caut și celelelate cuvinte pomenite, pentru un binevenit "refresh": "snob, -oábă - s.m. și f. Persoană care admiră fără rezervă tot ceea ce este la modă. [< fr., engl. snob". "Concubinaj - s. n. conviețuire nelegitimă între două persoane de sex opus. (< fr. concubinage)".

Mda. Cred că avem cu toții un picuț de snobism, chit că nu ne place defel cum sună și dăm invariabil conotații profund peiorative cuvântului, ca de altfel și celorlalte noțiuni evocate. Mai mult, cred că "snobii boemi" duc cumva, pe umerii lor, in bună măsură, cultura universală. Fără ei, doar cu publicul cult , cu melomanii și cu boemii "puri", sau cu anemicele subvenții bugetare, s-ar cam duce de râpă cam tot ce înseamnă concert, festival, spectacol public, cultură.
Haideți să recunoaștem că suntem, noi bărbații, în marea noastră majoritate, nițel libidinoși (sau am vrea noi...), chiar dacă nu ne manifestăm "concret" și nu vom admite public acest lucru, în ruptul capului ! Sau că trăim, mulți dintre noi, în concubinaj și nu e vina noastră că în limba română nu există un sinonim pentru această "stare - de facto -civilă" cvasi-răspândită. Sau că noțiunea a capătat odinioară sensuri negative și - iată - perene, de pe vremea când societatea în ansamblul ei respingea o astfel de relație, atât de firească în societatea de azi.

Încerc să închei într-o notă optimistă, pozitivă, de "blues & wine": trăiască muzica bună, snobii care fac gesturi culturale, mititeii adevărați, vinul de calitate, limba română împreună cu DEX-ul online, precum și toți cunoscuții mei reali sau virtuali care mă ajută permanent să apreciez mai bine toate aceste lucruri și încă multe altele!

Adrian MUNTEANU