Eminescu şi clujenii

Continuăm astăzi a etala preocuparea clujenilor pentru stabilirea rutelor şi popasurilor lui Mihai Eminescu în Transilvania, aşa cum le-a reliefat un pasionat al drumurilor poetului, clujeanul Nicolae Trifoiu, licenţiat în economie şi finanţe, dar un împătimit al cercetării vieţii şi operei marelui poet român pentru că, în dorinţa de a elucida drumurile şi popasurile lui Eminescu în Transilvania, a înfiinţat un cenaclu literar itinerant denumit “Mihai Eminescu” la Cluj, dar şi pentru Bistriţa-Năsăud, care avea ca obiectiv tocmai descoperirea de documente şi mărturii privind prezenţa poetului în Transilvania, astfel încât să lărgească aria cunoaşterii sub acest aspect.

 Şi se pare că această contribuţie a fost plină de succese; mai întâi să spunem că, graţie regretatului Augustin Z.Pop. de la Institutul de lingvistică din Cluj, cercetător de mare valoare, dar dispărut prea timpuriu dintre noi, l-a cunoscut la Cluj pe Gh. Eminescu, nepot de frate al poetului, care-i prilejuieşte lui Nicolae Trifoiu un interviu deosebit de interesant, publicat în volumul pe care l-a lăsat posterităţii. Din acest interviu reiese că Matei, fratele poetului, s-a stabilit la Bistriţa (unde este şi înmormântat ), fiind ofiţer, şi că, între altele, a scris o carte intitulată “Napoleon Bonaparte”, inspirată din luptele pe care grănicerii năsăudeni le-au dat la Arcole cu armata dictatorului francez, apărând cu succes un pod.

 

Revenind la descoperirile şi ipotezele lui Nicolae Trifoiu privind drumurile şi popasurile în prima perioadă a vârstei poetului în Transilvania, adunând şi informaţiile publicate de biografii acestuia (G.Călinescu, D. Vatamaniuc, D. Murăraşu etc. ), ni se redă un  tablou interesant şi, am zice, complet. Din surse orale, transmise din generaţie în generaţie, se spune că Eminescu a vizitat şi Ţaga, pentru a vedea manuscrisele semnate de G. Şincai, la castelul contelui Voss, unde istoricul a fost pedagog, scrieri pe care poetul le cunoştea încă de la Cernăuţi. Iar dacă a fost la Ţaga, a vizitat, desigur, se spune, şi Gherla, iar de-aici, se pare, şi Clujul.

 

A vizitat şi Feldru, de unde era prietenul său Ioan Neamţu, răpus de timpuriu de boală, poetul închinându-i o elegie, “La moartea lui Neamţu”, în care îl caracterizează ca fiindu-i “frate scump”... De la D. Vatamaniuc a preluat informaţia că a vizitat şi Dejul. Iar Slavici, devenit la Viena prieten intim al poetului, i-a  mărturisit şi dspre un popas la Beiuş. Informaţii pe care Nicolae Trifoiu le-a completat prin  mărturii orale, privind prezenţa lui Eminescu şi la Idicel şi Petelea de pe valea Mureşului.

 

A fost găzduit la Idicel de protopopul Iosif Brâncovan, iar la Petelea, de mora satului. Acolo s-a scăldat în Mureş şi s-a simţit extrem de bine în compania celor două fete frumoase ale gazdei. Iar de aici, plecând la Tg. Mureş, a tras la casa protopopului Trombiţaş, unde, dimineaţa, cantorul Pintea l-a găsit dormind în fânul din pridvorul bisericii. Protopopul, surprins de isteţimea şi cultura tânărului, i-a propus să-l numească învăţător, l-a primit la oficierea unor slujbe, toată lumea înconjurându-l cu mare căldură.

 

 Dar, în final, cum scriam şi ieri, poetul a preferat să însoţească trei seminarişti care plecau cu căruţa la Blaj, episod redat tot ieri. Ar mai fi de amintit şi expoziţia itinerantă organizată de cenaclul “Mihai Eminescu”, apoi cursurile lui Nicolae Trifoiu pe tema drumurilor din Transilvania ale lui Eminescu, cursuri ţinute la Universitatea populară din Cluj, cu sprijinul prof.univ. dr. Crişan Mircioiu, rectorul de atunci al acestei insituţii destinate publicului larg... Dar câte nu s-ar mai putea spune pe această temă ?!

 

Ne consolăm cu faptul că ieri întreaga ţară şi-a omagiat poetul naţional într-o efervescenţă ce a atins cotele înalte şi academice de reconfirmare a recunoaşterii pe care i-o purtăm nu numai declarativ, ci şi în suflet, marelui poet pentru moştenirea literară lăsată poporului său.