Cursul scurt de reformare a statului

Mãrturisesc, nu mai înteleg deloc de ce se agitã încã lumea politicã si societatea civilã. Oare, nu se vede cã soarta tãrii a fost deja hotãrâtã? Mai este nevoie, oare, de presa occidentalã ca sã ne spunã ce fel de guvern avem?

Ca întotdeauna, occidentalii ne cred prosti, asa cã nu are rost sã-i bãgãm în seamã. De altfel, acum avem propria noastrã “Europa Liberã” dacã e sã ne luãm dupã declaratia publicã a celor de la OTV, o adevãratã “televiziune a poporului”, la care marii politicieni se înghesuie mai dihai ca la usa parlamentului...

 

Cum spuneam, marile probleme sunt, din momentul votului pentru presedintele României, cvasi-rezolvate. Mai întâi, s-a transat problema presedintelui, care, în esentã, rezolvã în mod clar orientarea spre cele mai luminoase zãri a viitorului acestui popor, dar si transarea, la fel de pozitivã, a rusinoasei probleme a Parlamentului României, în sensul vãdit democratic al reducerii acestei mizerabile si inutile institutii la doar o singurã camerã.

 

Dacã la aceste noi esente mai adãugãm si faptul cã avem un nou guvern (pe care îl asteptau, cu sigurantã, mai ales cele 5 milioane de cetãteni care, votând inteligent, au scãpat România de iminentul pericol al revenirii comunismului, mineriadelor, dar si al evitãrii de ultim moment a marelui pericol al mogulizãrii spatiului carpato-dunãrean) si un buget care va scoate în mod sigur tara din crizã, nu stiu cum unii dintre comentatorii politici nu se astâmpãrã si nu lasã, de rãutãciosi ce sunt, lucrurile sã meargã asa cum întelept a hotãrât poporul.

 

 Nu-i înteleg deloc pe acei ziaristi si actori, artisti care cautã acum nod în papurã guvernului  fiindcã vrea sã impunã si acestei categorii sociale contributii la CAS pentru Domniile Lor, care sunt plãtite pe contracte de “drepturi de autor”, fãcându-se cã nu vãd faptul cã aceasta e solutia fãrã de care iesirea României din crizã nu se poate face! Motivele pe care acestia le invocã mi se par cel putin hilare.

 

 E aberant sã pretinzi cã e neapãratã nevoie de presã pentru ca democratia sã functioneze, sau cã artistii vor muri de foame dacã plãtesc CAS. Existã solutii foarte la îndemânã, verificate nu de mult, sã tot fie vreo douãzeci de ani. Credeti cã România n-ar putea, bunãoarã, sã reziste cu media mai putinã? Eu cred cã da si mai cred cã e mult mai bine, fiindcã acolo nu vor avea loc decât cele mai reprezentative condeie ale tãrii. Bunãoarã, cred cã ar fi absolut suficient pentru tara noastrã sã aibã doar douã ziare, cele care sunt reprezentative.

 

Stiu cã sunt subiectiv, dar cred cã “Evenimentul Zilei” si “Curentul” sunt, acum, singurele care se calificã pentru rãmânerea pe piatã. Despre televiziuni pot sã spun, cu mâna pe inimã, cã ar fi suficiente pentru o tarã cum e a noastrã, aproape iesitã din crizã, doar câteva: OTV, Taraf TV, Etno TV si, hai sã admitem, B1 TV.

 

în rest, tot ce e presã scrisã, radiouri si televiziuni nu reprezintã decât instrumente ale mogulilor sau, în cel mai bun caz, rãutãciosi care nu fac altceva decât sã streseze guvernul, sã-i ocupe timpul pretios cu interventii si sezãtori acum când el si presedintele au atâta nevoie de liniste sã poatã lucra eficient...

 

în aceeasi ordine de idei, presa localã nu-si mai are rostul dacã în România am hotãrât, iatã, cã vrem o reformã adevãratã a Statului: revigorarea vechii formule cu revistele literare în marile orase ale tãrii si o “Românie Literarã” si “Sãptãmâna” - scoase din adormire dupã modelul de dinainte de 89, unde sã se poatã,  ca si atunci, face o criticã constructivã a celor ce ne conduc - va înlocui rãutatea jurnalelor locale, a unor scriitori curajosi, care stiu sã prezinte publicului mai ales realizãrile noii epoci care s-a nãscut recent. Iar artistii care pânã în 89 jucau cu mândrie si talent roluri de activisti, iar acum vor sã se îmbogãteascã pe spinarea poporului sã fie obligati, dacã vor sã câstige mai mult, sã treacã prin filtrul noii “Cântãri a României”, ca sã poatã pretinde un rol la un teatru national.

 

Cred cã pentru un salariu demn, si nu pentru “drepturi de autor” n-ar fi deloc rusinos pentru acestia sã joace în piese de teatru având ca subiect lupta politicienilor care ne conduc pentru reformarea Statului! Chiar dacã altor cinci milioane de cetãteni nu le convine, solutiile astea sunt. Si astea trebuie urmate fãrã crâcnire. Chiar dacã nu credeti, veti vedea, în timp, cã totul va fi bine!

 

 Mai rãmân pentru viitor chestiuni mici: o Justitie ascultãtoare, amutirea unei opozitii care nu vrea sã înteleagã cã solutiile guvernantilor sunt singurele care vor duce la bunãstare si alte câteva care vor decurge de la sine: modificarea Constitutiei, acordarea de puteri depline presedintelui, eventual corectarea articolului cu numãrul de mandate. Apoi, totul va fi bine. Exact asa cum ati dorit.