„U" - CFR, cronica reală a unui meci ireal

Dincolo de asta, meciul a fost un inventar al ciudăţeniilor, cum numai ironia sorţii le poate potrivi între două echipe rivale, din acelaşi oraş. Căci contrastele sunt pur şi simplu izbitoare, dezarmante. Iată câteva pe faţă:

CFR Cluj este echipa care are patron (Arpad Paszkany) cu chip şi înfăţişare, totuşi. Patronul lui „U" Cluj, dacă există (Florian Walter?), este un personaj misterios, scump la pungă, la vedere şi la vorbe. Inexistent din punct de vedere public şi, probabil, financiar. Nu ştim.
CFR este echipa care are conducere (Iuliu Mureşan), cu reprezentare şi prestaţie publică rezonabile, totuşi. „U" este echipa condusă (parcă) de fantome, cu o reprezentare publică inexistentă, fără un reper managerial sau comunicaţional. O echipă cu antrenor şi atât.
CFR este un club cu resurse financiare clare, ale patronului (finanţatorului) şi resurse proprii (din drepturi TV, din UCL, bilete etc.). Resursele financiare ale lui „U" sunt greu perceptibile, ceţoase: ar putea (cel mult) din drepturi TV, ar putea fi (cel puţin) din vânzări de bilete. La „U" nu se pomeneşte despre bani, din superstiţie sau pentru că, de obicei, „nu se vorbeşte despre funie în casa spânzuratului".

CFR are jucători de fotbal valoroşi, urmăriţi după algoritmi proprii, dovedit eficienţi, selectaţi pe sprânceană şi, în general, bine plătiţi. A avut un lot (în vară), o bază de selecţie, uriaş, probabil cel mai generos din Liga 1. La „U", a venit cine a vrut, cine nu avea angajament sau nu era dorit, cine avea nevoie de o (re)lansare în carieră, cu foarte mici sau „deloc" pretenţii financiare (no offense). Mulţi au venit, mulţi au plecat, fenomen identic cu cel din returul campionatului trecut.
CFR este echipa cu obiective clare, toate trofeele puse în joc, fixate la fiecare debut de sezon, rezonabil atinse. „U" este echipa fără ţinte clare. Obiective posibile: nedesfiinţarea echipei, procese la TAS, bani de hrană, de deplasare şi de arbitri, obţinerea unui punct la fiecare cinci etape, un egal în derby-ul cu CFR etc. Eventual, rămânerea în primul eşalon.
CFR avea antrenor nou (Petre Grigoraş), promiţător, cu girul conducerii, cu un capital de încredere ridicat. La „U", tocmai se contestase, pentru prima dată, antrenorul (Ionel Ganea) şi i se puseseră condiţii.

Iată câteva pe dos:
„U" Cluj are cel mai scump, cel mai nou, cel mai titrat şi cel mai frumos stadion din provincie. CFR are un stadion improvizat (orice s-ar spune), plasat într-un loc impropriu, înghesuit.
„U" are încă galerie, printre cele mai cunoscute din Liga 1, un public numeros, devotat, fierbinte, fidel, în ciuda rezultatelor echipei. Galeria CFR-ului este puţin numeroasă, echipa beneficiind de un public năzuros, pretenţios, uneori nerecunosctor, prea puţin fidelizat, în ciuda performanţelor.
A rezultat un meci plăcut, dinamic, echilibrat, peste medie. „U" Cluj a jucat mai bine şi, cu puţin noroc, ar fi putut câştiga. CFR n-a avut nicio ocazie de gol şi, probabil, n-a tras niciun şut pe poartă. Acest meci, vorba lui Piţurcă, „trebuie uitat repede, pentru că nu a avut loc niciodată.

Viorel NISTOR