Angajamentul de a se pune capăt excesului de ordonanţe de urgenţă. Ceea ce înseamnă că, după mulţi ani, Parlamentul îşi reintră în drepturi şi legiferează cu adevărat. Acest lucru presupune însă un mare efort. Va trece Parlamentul acest examen?
Parlamentarii înşişi, şi mă număr printre primii, s-au pus în situaţia de a trece o probă de foc. Sub guvernarea Năstase a fost necesar ca România să adopte, într-o cadenţă impresionantă, nenumărate acte normative fără de care nu puteam încheia capitole de negociere cu Uniunea Europeană. Trebuie să fim cinstiţi şi să privim adevărul în faţă. Dupa încheierea acestei perioade necesare şi importante în viaţa României, excepţia a devenit regulă. Guvernanţii au descoperit cât de comod este să îi laşi pe birocraţii din ministere să scrie ordonanţe care să capete imediat putere de lege prin adoptarea lor aproape fără nicio dezbatere în Guvern, urmând ca, în final, Parlamentul, pus la remorca Executivului, să le aprobe în foc automat. Simplu ca bonjour. Numai că aceasta nu e democraţie. Şi, de cele mai multe ori, legile nedezbătute sunt rele.
Să mai facem un efort de onestitate. Şi pentru parlamentari a fost comod. Programul în plen s-a redus la o zi şi jumătate, în care aleşii naţiunii, cei care de fapt trebuie să fie responsabili pentru tot ceea ce se întâmplă, rău sau bun, s-au obişnuit să ridice maâna aşa cum dictează şeful de grup sau, tot la dictare, să apese pe taste când votul este electronic. Legislativul s-a lenevit. Şi s-a moleşit. Se va trezi acum oare?
Guvernul Ponta a pornit-o şi el cu stângul. A utilizat din plin metoda ordonanţelor de urgenţă. Până când unii parlamentari, nu prea mulţi, dar suficient de vocali - sunt unul dintre ei - s-au revoltat. Lansând, din această perspectivă, acuzaţii grave. Despre care s-a spus chiar că prezintă riscul iminent al ruperii USL. Până când în PLN, beneficiind de vasta experienţă de parlamentar a lui Crin Antonescu şi de disponibilitatea acestuia pentru a reevalua locul şi rostul Parlamentului în arhitectura puterilor în stat, s-a luat o decizie fermă înainte de a fi început noua sesiune parlamentară. Şi anume că în USL să fie impusă teoria corectă, conform căreia ordonanţele de urgenţă devin din regulă excepţie. Iar USL a acceptat. Enunţul făcut de Victor Ponta la ultima şedinţă de Guvern reprezintă, din această perspectivă, o declaraţie politică de primă importanţă.
Şi, legat de rostul şi locul Parlamentului, a mai avut loc un eveniment la fel de important. Premierul Victor Ponta a anunţat că în octombrie pune pe masa Parlamentului dacă nu proiectul de buget, cel puţin o schiţă a acestuia.
Din ambele perspective, Parlamentul are şansa istorică de a-şi lua misiunea în serios. De a-şi ocupa rolul pe care îl merită la vârful puterilor fundamentale ale statului. Cu o singură condiţie însă. Parlamentarii trebuie să transpire. Dezbaterea responsabilă a nenumăratelor proiecte de acte normative care vor veni de la Guvern, precum şi a celor produse de deputaţi şi senatori, ca să nu mai vorbim de bugetul pe anul viitor presupun o muncă uriaşă. Care necesită timp. Este imposibil ca, într-o zi şi jumătate în plen şi în doar câteva ore în comisii, legile să fie temeinic dezbătute. Prin urmare, până una alta, este obligatorie schimbarea programului. Parlamentul României trebuie să muncească din plin, începand de luni dimineaţa până joi seara.
