De ce îşi bate joc WIZZ AIR de români?

Nu mai e un secret pentru aproape nici un român. E ca şi cum ai spune că apa e udă sau că gheaţa e rece. Dintre toate companiile de transport aerian “low cost”, cea care se numeşte “WIZZ Air” este cea mai rău famată.

De nenumărate ori, întârzierile, uneori şi de 24 de ore, au dat ştiri de primă pagină, atât în presa scrisă, cât şi la televiziuni. Ne amintim cu toţii imagini de groază, cu familii disperate, cu copii plângând, abandonaţi în aeroportul unor oraşe atât din România, cât şi din Europa, total dezinformaţi de către conducerea sus-numitei companii asupra motivului întârzierilor uriaşe, a lipsei de grijă – în ultimă instanţă umanitară! – faţă de sute de oameni pe care chiar ei i-au pus în dificultate?

 

Cărui fapt se datorează, oare, această desconsiderare a fiinţei umane, practicată cu nesimţire de această companie aeriană, se întreabă pe bună dreptate cei care riscă să cumpere un bilet de călătorie de la acest odios Wizz Air? Recenta “întâmplare”, petrecută la sosirea de la Roma a cursei din seara zilei de 4 ianuarie, când peste o sută de persoane, printre care şi vârstnici bolnavi sau copii, au fost anunţaţi că avionul lor, care trebuia să decoleze spre Cluj la ora 8.45, “s-a pierdut şi nu ştie nimeni unde se află” (toate afirmaţiile se pot proba cu martori!) şi, ca atare, decolarea va avea loc atunci când acesta va fi găsit, este relevantă, făcându-ne să înţelegem cam cât de mult însemnăm noi, oamenii simpli, pentru conducerea şi, în general, pentru oamenii  acestei companii aeriene. Putem crede fără să riscăm a ne înşela, aşadar, că aceşti domni ne consideră o categorie de sub-oameni, poate mai apropiaţi de animale, cărora nu trebuie să le dea socoteală pentru nimic.

 

Poate cred că dacă suntem săraci şi apelăm la curse “low-cost”, asta le dă puterea de a ne trata ca pe animalele lor, de a refuza să ne informeze în timp util despre necazurile pe care ni le pricinuiesc nouă, copiilor, vârstnicilor şi bolnavilor care apelăm la acest tip de transport. Cred că şi oamenii cu mai puţini bani au acelaşi fel de demnitate şi trebuie respectaţi la fel ca şi aceia care au un “private jet”. Şi mai cred că dacă aceste companii de bişniţăreală nesimţită au stipulat pe contractele, biletele pe care ni le vând (cu litere foarte mici, ca lumea să nu poată citi, decât la o analiză foarte atentă!) că au voie să-şi bată joc de clienţii de pe urma cărora îşi umplu buzunarele, atunci îi sfătuiesc pe toţi aceia care au fost bătaia lor de joc să se adreseze Protecţiei Consumatorilor, atacând şi denunţând astfel acest fel de contract ilegal.

 

 Mai departe, fiindcă ei mizează pe ignoranţa clienţilor, îi sfătuiesc pe toţi aceia care s-au simţit lezaţi şi jigniţi de comportamentul sfidător şi mizerabil al angajaţilor acestei companii să-i acţioneze în judecată imediat. Şi nu câte unul, ci în grup, cu toţi aceia care s-a întâmplat să fie colegi de suferinţă în avion. Numai aşa o să le putem arăta acestor nesimţiţi că nu suntem proşti şi nu ne pot lua drept fraieri doar pentru că suntem mai săraci. Şi, ca să închei, răspunzând la întrebarea din titlul textului, spun că, în principiu, domnii de la Wizz ne cred idioţi, lipsiţi de apărare şi puşi în situaţia de a le înghiţi mârlănia doar fiindcă suntem nevoiţi să acceptăm orice din partea lor, din lipsa banilor sau din alte motive de acelaşi fel.

 

Poate că e timpul ca şi românul să nu mai accepte, aşa cum a fost obişnuit de istorie, să îngăduie şi să suporte nedreptăţi pe care nu le merită, poate că e momentul să ne trezim din visul urât al lui “merge şi aşa” sau “putea fi şi mai rău” şi să realizăm că trebuie să cerem celor cărora le plătim un serviciu să ne respecte, în primul rând, ca oameni şi, în al doilea, ca persoane cu care s-a încheiat un contract (un contract corect, care să ne apere drepturile!), care trebuie respectat! Ar fi, cred, timpul să nu mai fim aşa şi să începem să facem apel la Justiţie, dacă bunul-simţ pare că nu mai ajută la nimic, pentru ca demnitatea niciunui om, din orice categorie socială ar face parte, să nu mai poată fi călcată în picioare.