Să ne aducem aminte, totul a pornit din bogata Americă, acolo unde, din lăcomie şi prea multă deşteptăciune, sistemul financiar- bancar „crăpat". Au urmat tânguielile, semnalele de alarmă şi promisiunile că acest colos, cel mai puternic din lume, va fi reformat, că finanţele corporatiste nu vor mai face ce vor vrea. Vremea a trecut, promisiunile politicienilor au fost uitate, a rămas eşecul reformator. A fost exact aşa cum se spune: miliardarii sunt mai influenţi decât politicienii, corporaţiile sunt mai tari decât ţările, banii sunt mai importanţi decât oamenii. Iar pe deasupra tututor mai este ceva ce se cheamă „control". De dragul „controlului", poate fi sacrificat oricine şi orice.
De la această schiţă doresc să pornesc discuţia despre banii noştri. În ciuda celor de mai sus, „lumea celor mulţi" merge înainte şi încearcă să supravieţuiască. Dar cum? Căci fără bani nu se poate, iar banii cei mulţi sunt „controlaţi"! Cele ce urmează oferă un răspuns: dacă banii celor puţini şi „bogaţi" sunt blocaţi, să-i folosim ai celor mulţi şi „săraci". Deşi sună a folclor ieftin, nu-i deloc aşa, fenomenul chiar se întâmplă, se numeşte crowdfunding, este o soluţie de relansare economică şi reprezintă ultimul trend în materie de finanţare a afacerilor. Întâi de toate, cred că trebuie explicat termenul de crowdfunding, un compus din limba engleză format din „crowd" - mulţime şi „funding" - finanţare, în traducere, finanţarea de către mulţime, finanţarea prin contribuţia mai multor oameni. Francezii îi spun finanţare participativă, în română el a fost echivalat prin multifinanţare. Ce nu trebuie uitat este că, în principiu, finanţator poate fi oricine şi cu oricât. Adică noi toţi.
Pe înţelesul tuturor, lucrurile se desfăşoară în felul următor: un om, o firmă, o instituţie doresc să dezvolte un proiect, o mică afacere (în SUA, asta înseamnă sub un milion de dolari, în România înseamnă sub o sută de mii de euro, deci şi câteva mii de euro), dar nu dispune de capital şi nu-l poate obţine din alte părţi (bănci, piaţa de capital); iniţiatorul afacerii va recurge la serviciile unei platforme de crowdfunding, care, popularizând ideea, apelând, în general, la reţelele de socializare (Facebook), va duce o campanie de strângere de fonduri pentru dezvoltarea afacerii; acest tip de finanţare se potriveşte mai bine pentru afaceri noi (start-up-uri) şi pentru proiecte locale. Pot fi însă proiecte ecologice, culturale, ştiinţifice, tehnologice, alimentare etc. Afacerea porneşte dacă sunt colectaţi banii necesari, rezultaţi prin contribuţia benevolă a mai multor oameni. Multifinanţarea poate fi de mai multe feluri: o primă categorie, cea în care micul contributor primeşte în schimb un simplu „mulţumesc" (şi nici nu aşteaptă mai mult); a doua categorie, în care finanţatorul este răsplătit cu o recompensă, un premiu, un cadou; a treia, contributorul capătă anumite drepturi, precum plata unei dobânzi, drept la decizie, apoi, cel care finanţează dobândeşte drept de proprietate din afacere (acţiuni, părţi sociale) şi altele. Chiar şi aşa, relativ şi nereglementat cum este, sistemul funcţionează, reuşind să colecteze în 2012 suma de 2,7 miliarde de dolari, din care aproape un miliard în Europa.
Crowdfunding-ul este de actualitate în SUA, unde se află acum, timp de 90 de zile, în dezbatere publică, în perspectiva legiferării. De fapt, acest proiect de lege a fost propus de Barack Obama ca parte a Jobs Act, un pachet de măsuri reformatoare. Un lucru similar se întâmplă în Europa, unde, la nivelul instituţiilor UE, crowdfunding-ul este considerată o metodă alternativă emergentă de finanţare. În 3 octombrie 2013 (până în 31 decembrie), Comisia Europeană a lansat o procedură de consultare a publicului larg pentru a explora mijloacele de promovare a crowdfunding-ului, printre altele prin adoptarea unei legislaţii incidente. Cu alte cuvinte, e chiar fierbinte.
Ca arareori, germeni ai multifinanţării există şi în România acum, reuşind, măcar aşa să fim sincroni cu lumea. Trustul de Consultanţă Transilvănean (TCT) şi site-ul multifinantare.ro, ce funcţionează în Cluj, au adresat Autorităţii de Supraveghere Financiară o solicitare privind legiferarea crowdfunding-ului în România. E un prim pas important şi necesar. În lume există deja sute de platforme de crowdfunding şi numărul lor creşte exponenţial. În România, există doar câteva şi merită menţionate: www.multifinanţare.ro, www.crestemidei.ro, www.we-are-here.ro, www.potsieu.ro, poate şi altele. Totuşi, se finanţează doar mici proiecte, festivaluri, cărţi, filme şi mai puţin afaceri, probabil, din necunoaştere, din lipsă de încredere şi de reglementări care să consacreze legal şi să ordoneze un domeniu de mare potenţial. Sau de unică şansă.
Viorel NISTOR
redactie@ziuadecj.ro
