Al patrulea cutremur al dreptei

Al patrulea cutremur al dreptei
Al aşa-zisei drepte. Mă refer la PDL care, după ce a părăsit internaţionala socialistă, păstrându-şi însă simbolistica, statutul şi imnul, a intrat în rândurile popularilor europeni.

Afirmând prin reprezentanţii săi, cu fiecare prilej, că este un partid de dreapta. Şi mă mai gândesc la celelalte două formaţiuni desprinse practic tot din PDL, conduse de Mihai Răzvan Ungureanu şi Eugen Tomac, precum şi la PNŢCD, condus de Aurelian Pavelescu. Toate aceste formaţiuni la un loc vor putea obţine maximum cinci mandate de europarlamentari. Cu trei mai puţine decât în urmă cu patru ani. Acesta este scorul electoral real al aşa-zisei drepte. În realitate, situaţia este şi mai dramatică. Dacă ne gândim că singurul partid care se va califica, obţinând toate cele cinci mandate, va fi PDL. Un PDL care până atunci s-ar putea totuşi să mai suporte o hemoragie. Cutremurul aşa-numitei drepte va veni însă abia în luna mai. După europarlamentare. Va fi al patrulea cutremur.

Dacă ne referim la dreapta cea alcătuită din importanta familie a popularilor europeni, dar şi la dreapta ideologică, atunci, în mod obligatoriu, va trebui să ne referim şi la PNL. De fapt, la europarlamentare va exista finalmente o luptă între stânga, reprezentată de PSD şi dreapta, alcătuită din toate celelalte partide. Scorul care se prefigurează în urma tuturor analizelor politice este următorul: PSD va aduce în tabăra socialiştilor europeni 40 la suta dintre mandate. Restul urmează să fie mandate de dreapta. Ceea ce înseamnă, până la urmă, că liberalii, împreună cu PDL şi cu UDMR, vor domina finala alegerilor pentru Parlamentul European.
Dar ce se va întâmpla în interiorul dreptei non-liberale? Aici va avea loc un proces dramatic. De ce? Din simplul motiv că cei mai mulţi competitori vor rămâne pe dinafară. Evident, dacă pe ultima sută de metri nu vor ajunge la o înţelegere cu PDL-ul condus de Vasile Blaga. Asta înseamnă că nu vor obţine nici un mandat PNŢCD, condus de Aurelian Pavelescu şi nici formaţiunile pe care nu mă mai obosesc să le enumăr, conduse de Mihai Răzvan Ungureanu şi Eugen Tomac. Nu va mai exista nicio Albă ca Zăpada. Acestei năluci i se poate spune, încă de pe acum, adio. Lăsând la o parte PNL, dreapta va fi reprezentată în Parlamentul European doar de către PDL şi UDMR.
În aceste condiţii, este de bun simţ să ne imaginăm că o situaţie asemănătoare se prefigurează şi în ceea ce priveşte marea bătălie a prezidenţialelor.
Calculele de mai sus, în măsura în care sunt realiste, ne sugerează că în bazinul electoral dominat cândva integral de personalitatea lui Traian Băsescu va interveni un clivaj. Din electoratul PDL va rămâne fix atât cât va reuşi să-şi adjudece acest partid la europarlamentare. Celelalte formaţiuni de dreapta care gravitează în prezent, mai explicit sau mai discret, pe orbita Palatului Cotroceni vor suferi un eşec dramatic. Sigur pe poziţia sa, Vasile Blaga devine intransigent. Mă aştept ca până la europarlamentare şi, de fapt, relativ repede Elena Udrea să fie exclusă din PDL. De altfel, în paranteză fie spus, ea s-a cerut să fi exclusă, contestând şi atacând în mod repetat decizii importante ale conducerii partidului. Odată cu Elena Udrea, pe pârtia deschisă de curând de Florin Popescu, vor mai pleca şi alţii. Din păcate nu şi Monica Macovei care este mai preocupată să se înfrupte şi în următoarea perioadă din caşcavalul Parlamentului European. Chiar dacă acum, la rândul ei, ca să folosesc chiar expresia preferată a doamnei, ea „are probleme cu justiţia", devenind subiect într-un dosar penal.
Chiar dacă se va lipsi de câtiva politicieni mai mult sau mai putin cunoscuţi, PDL va deveni mai puternic prin simplul fapt că, în acest fel, se va delimita şi mai puternic de Traian Băsescu şi de echipa acestuia.
După europarlamentare, în PSD nu se va întâmpla pentru moment nimic important. El va domina pur şi simplu administraţia publică centrală şi locală. În schimb, fosta dreaptă a lui Traian Băsescu, spartă în partide şi partiduleţe, va trece printr-un cutremur. Al patrulea după pierderea Guvernului, a alegerilor locale şi a algerilor parlamentare. El va fi generat de inexistenţa unui candidat prezidenţial cât de cât eligibil. La fel cum partidele pro-băsiste, dacă vor candida la europarlamentare, vor face simplă figuraţie. Tot figuraţie şi nimic altceva va fi participarea întregii drepte, cu excepţia PNL, la alegerile prezidenţiale. Astfel încât, nu fiindcă aşa ar dori Traian Băsescu, ci pur şi simplu pentru că aşa este logic, Crin Antonescu ar putea deveni beneficiarul întregului electorat al dreptei. Probabil în turul doi.

Comenteaza