O imagine halucinantă: academicieni în cătuşe

 Din cele constatate de către Curtea de Conturi a României, nici nu ne-am afla măcar în prezenţa unei noi demonstraţii de forţă a unora dintre reprezentanţii acestor instituţii. Dimpotrivă, ar fi vorba nici mai mult, nici mai puţin decât de săvârşirea unor ilegalităţi care au adus bunului public o pagubă de peste o jumătate de miliard de euro. Este imens. De când se petrec prezumtivele infracţiuni, ar fi putut sau nu DNA să le prevină, descoperindu-le din faşă? Iar dacă răspunsul este afirmativ, rămâne o intrebare grea: De ce nu a acţionat DNA în ultimii opt ani?Asa este. Din constatările pe care oricine le poate observa citind ultimul raport al Curţii de Conturi, fraudele puse în cârca vârfurilor Academiei Române şi care insumează suma colosală de peste o jumătate de miliard de euro s-au petrecut în ultimii opt ani. Ele au constat, în general, în instrăinarea frauduloasă, către terţi, a unor proprietăţi ale prestigioasei instituţii. Acest proces s-a derulat în ultimii opt-nouă ani. Sub regimul Traian Băsescu. Şi sub nasul procurorilor Direcţiei Naţionale Anţicoruptie, conduşi, în cea mai mare parte a perioadei respective, de faimosul Daniel Morar. Iniţiatorul unor grele anchete care au făcut uriaşe valuri în ţară şi în străinătate şi care îi vizau pe câţiva oameni politici, fără excepţie adversari ai preşedintelui. De fiecare dată, prejudiciile constatate de DNA au fost minore. Câteva kilograme de caltaboş, eventual mai mulţi metri pătraţi de termopane, nişte taxe de participare încasate cu ocazia unor forumuri, câţiva pitici din ghips aduşi din China şi aşa mai departe. De fiecare dată însă intervenţiile mascaţilor şi ale procurorilor DNA au fost extrem de spectaculoase, bine regizate, programate la ore şi în zile în care interesul public putea fi exploatat la maximum şi însoţite de înregistrări audio, video, de stenograme difuzate „pe surse" de posturile de televiziune, ziarele şi agenţiile de ştiri apropiate regimului.

Când este vorba, aşa cum constata Curtea de Conturi a României, de un prejudiciu cu adevărat uriaş, de peste o jumătate de miliard de euro, săvârşit practic pe parcursul mandatului prezidenţial, nu printr-un singur „tun", ci prin tunuri repetate, iată că faimoşii procurori ai Direcţiei Naţionale Anticorupţie nu s-au sesizat. Ei nu au obţinut înregistrări audio şi video de la Serviciul Român de Informaţii pentru că nu s-au gândit să le solicite.

Oare care să fie motivul? În mod logic, există nu unul, ci două. În primul rând, nu avem de-a face cu oameni politici. Cu adversari politici ai lui Traian Băsescu. De ce s-ar fi încurcat DNA, de ce s-ar fi încurcat serviciile să-i pună pe academicieni sub urmărire, atât timp cât prin compromiterea lor Palatul Cotroceni nu putea să obţină niciun câştig politic şi niciun folos mediatic. Ce contează că, în linişte, încetişor, încetişor, câţiva domni, academicieni, au adus prin faptele lor un uriaş prejudiciu avuţiei publice. Poate greşesc, dar am impresia că această gaură de la Academie este mai mare chiar decât gaura din afacerea „Flota".
Ar mai exista şi un al doilea motiv al lipsei DNA de apetenţă într-un asemenea caz. Nu cumva domnii care conduc Academia Română de vreo noua ani sunt puşi acolo de Traian Băsescu? Nu cumva, la scurt timp de la câştigarea alegerilor prezidenţiale de către Traian Băsescu împotriva celui mai important adversar politic de atunci, Adrian Năstase, aruncat astăzi după gratii, iscusitul cârmaci al statului a făcut presiuni pentru schimbarea garniturii de conducere a Academiei? Întrucât foştii şefi păreau a fi, în concepţia lui Traian Băsescu, mult prea apropiaţi de cercurile social-democrate.

Aşadar, actuala conducere a Academiei, împotriva căreia Curtea de Conturi a României a întocmit nu numai un raport devastator, ci şi o sesizare la DNA, este indirect pusă acolo de Traian Băsescu. Şi alcătuită din fani ai acestuia. Cum ar fi putut procurorii Directiei Naţionale Anticorupţie, în condiţiile de mai sus, să pună sub lupă uriaşele operaţiuni frauduloase săvârşite de conducătorii instituţiei? Iată în exemplul de azi încă o posibilă explicaţie a unui mare paradox: în timp ce DNA, ca instituţie, este oficial aplaudată, pentru rezultatele sale, de către toţi reprezentanţii regimului Traian Băsescu din politică şi din societatea civilă, dar şi de către reprezentanţii unor importante instituţii europene, corupţia nu a scăzut. Dimpotrivă. Marea corupţie a atins cote nemaiîntâlnite. Şi dramatice. Dacă ne gândim la ce s-a întâmplat la Academia Română.