Scârbit şi el de situaţia scenei politice, a descris, poate, cea mai reuşită fotografie a momentului, fotografie care - cu scuzele de rigoare, pe care le cer cititorilor - a dat chiar titlul acestui editorial. Cum ar arăta o fotografie a acestui moment nu e deloc greu de descris! în afară de poziţia liberalilor (o poziţie ce îi onorează), care refuză să intre de bunăvoie cu capul într-un jug în care cel cu biciul este însuşi sau mai ales preşedintele, totul pare un haloimăs generalizat. La ora la care scriu acest text, pe surse (cum altfel?), televiziunile de ştiri anunţă că alegerile nu se vor repeta. Cu alte cuvinte, Curtea Constituţională a hotărât că frauda despre care am aflat amănunte incredibile nu a avut, de fapt, loc. Aşa o fi.
Fiecare are cap şi ochi şi poate judeca. E, însă, de salutat decizia PSD-ului de a
supune judecăţii CEDO şi a Comisiei de la Veneţia corectitudinea alegerilor. Nu
de alta, dar în momentul în care o
Ne aflăm în situaţia paradoxală în care o jumătate din ţară a avut “îndrăzneala” de a imagina succesul unui proiect cu adevărat european (ce presupunea, pe lângă alte avantaje, crearea unei legături deschise cu Germania, dar şi cu alte cancelarii europene, într-un moment de beznă în politica externă a României), iar cealaltă jumătate a cetăţenilor a ales să dedice aceşti următori cinci ani luptei împotriva comunismului, a democraţiei parlamentare şi a mogulilor, după cum suna singurul proiect al candidatului portocaliu.
Faptul care trimite, însă, direct la titlul textului are o ţintă mai mult decât precisă: este vorba despre acţiunea “patriotică” a UDMR, aceea de a se alătura PDL la guvernare. De altfel, este cunoscut încă din 1990 faptul că formaţiunea istorico-literaro-culturalo-politică maghiară a ales întotdeauna calea politică cea mai grea, stârnind, de obicei, chiar greaţa propriilor votanţi. Nimeni, deci, nu se mai îndoieşte acum despre adevăratul motiv al gestului UDMR, de a-şi încălca onoarea şi cuvântul dat liberalilor, de a rămâne lângă aceştia.
Cu toţii ştim că liderii maghiari ai UDMR nu vor altceva decât ca România să aibă un guvern cât mai repede şi să treacă de starea aceasta de incertitudine politică în care se află. Nu e ce credeţi dumneavoastră, adică dorinţa nestăvilită a clientelei maghiare de a-şi înfige colţii în ministere şi, implicit, în banii publici! Nici pe departe! E din pur patriotism şi gata!
Ca şi cum am fi proşti şi nu am putut constata că întreaga activitate a UDMR nu a fost altceva decât un onanism “patriotic” de la un cap la altul al unui organ extrem de mic: cel care imaginează drumul între sediile celor câteva partide aflate până acum, când la guvernare, când în opoziţie. în orice caz, cu sau fără jalnicii urmaşi ai lui Attila, PDL se află exact acolo unde şi-a dorit. După cum spun, pe la toate posturile de TV, analiştii portocalii faptul că dl Băsescu a câştigat (dar, oare, a câştigat?) alegerile înseamnă că cele cinci milioane de votanţi ai D-Sale s-au opus proiectului Johannis-Antonescu-Geoană.
Caz în care suntem iarăşi în situaţia de dinainte de alegeri, iar noul guvern, Livache I, Boc III sau oricare ar fi el, va trebui, sau, mai precis, a fost creditat de jumătate din votanţi să aducă în viitorii cinci ani România pe linia de plutire. Şi asta, fără “ajutorul” PNL, tarat de prezenţa mogulilor, dar şi fără sprijinul comuniştilor de la PSD! Nu de alta, dar şi unii şi alţii ar putea pune în pericol guvernarea cu care ne-am obişnuit.
