Rusia și obsesia extinderii teritoriale
Voi invoca aici un factor despre care ni se explica la facultate că este pseudoștiințific, ”burghez”, ”retrograd”. Se întâmpla pe vremea comunismului, iar matricea explicativă a marxismului (studiat în forma numită ”materialism dialectic și istoric”) era construită pe dogma determinismului economic. Tot ce nu era determinism economic era criticat, respins, iar cei care avea alte idei puteau fi persecutați. Factorul respectiv este geografia și ocupă un loc crucial în geopolitică. Desigur, factorul geografic nu trebuie absolutizat, dar asta nu înseamnă că trebuie respins și cam așa trebuie procedat și cu explicațiile de tip economic.
Tocmai în epoca globalizării, în care au apărut ipoteze de tip ”the world is flat” (Thomas Friedman), redescoperim cât de importantă este geografia, care singularizează ori unicizează situația unor țări, regiuni, localități. Redescoperim (cu ajutorul tehnologiei sateliților și internetului) rolul crucial al formelor de relief, al mărilor și oceanelor, deșertului, munților. Cine cunoaște istoria știe că tocmai datorită spațiului enorm ”deschis” Rusia a fost expusă și subjugată vreme de secole de invaziile mongole. Și mai știe că la un moment dat s-a petrecut exact reversul acestei mișcări spațiale, iar Rusia s-a extins în Eurasia, devenind cel mai mare imperiu din epoca modernă. A fost un imperiu de tip ”terestru”, nu naval, și rămîne un imperiu, pentru că nu s-a destrămat cînd toate imperiile coloniale au cedat în favoarea statelor naționale.
Pentru ruși/sovietici, complexul de frustrare și de compensare față de subjugarea tătărească a stat la baza comportamentului abuziv, chiar criminal, față de alte națiuni și popoare. Iar spațiul deschis, de unde și pe unde de mii de ani au năvălit popoarele migratoare, este simultan o sursă de fragilitate și forță brută. Tocmai accesibilitatea spațiului enorm al țării este sursa insecurității psiho-geopolitice a națiunii. Ca să nu lase altora spații de invazie, rușii invadează ei primii. După referendumul din Crimeea și reanexarea acesteia de către Federația Rusă, încrederea și intenția de vot față de Vladimir Putin s-au ridicat la cotele de acum vreo 10 ani (de la 60% la peste 80%), pe care ”specialiștii” le considerau drept irepetabile. Sindromul abisal al insecurității i-a făcut pe ruși de-a lungul istoriei să îl adore pe ”tătucul” țar, pe ”tătuca” Stalin, iar acum pe ”unchiul” kaghebist Putin. Sovieticii au creat ”cultul personalității” pe un teren psihopatologic străvechi.
Obsesia extinderii teritoriale la ruși a găsit un teren prielnic datorită erorilor strategice comise de către occidentali după prăbușirea regimurilor comuniste și a Uniunii Sovietice. Dacă americanii și vest-europenii doreau cu adevărat să protejeze Ucraina de presiunea Rusiei, ar fi trebuit să o integreze rapid în NATO și UE. Dar poate că ratarea acelui moment istoric nu a fost întâmplătoare - ceva este putred în Ucraina! Acest imens ”stat-tampon” dintre NATO și Rusia este de fapt beneficiarul ilegitim al teritoriilor dobîndite abuziv de Rusia sovietică de pe urma ”Pactului Ribbentrop-Molotov”, cel din 1939 dintre Hitler și Stalin. Există un ciudat consens la Kiev între democrați, fasciști și neocomuniști în discursul păstrării integrității teritoriale al țării, dar (așa cum am subliniat într-un articol anterior) în Ucraina se găsesc teritorii furate Poloniei, Cehoslovaciei (acum Slovacia), Ungariei și României de către URSS.
Culmea este că după o vreme aceste lucruri au fost spuse în mod explicit de către liderul extremist Vladimir Jirinovski, care este, însă, și vicepreședintele Dumei de Stat (Parlamentul Rusiei). El a propus o înțelegere între ruși și occidentali, prin intermediul căreia Rusia să își ia înapoi Crimeea și Transnistria, iar celelalte țări să își ia înapoi teritoriile care le aparțin de drept, cu accent pe înapoierea nordului Bucovinei și a Basarabiei către România. Potențialul ”destabilizator” al unor asemenea declarații a fost repede amendat de către unii, dar ulterior s-a putut constata că totul se petrece în conformitate cu o anumită tactică. La cîteva săptămâni de la declarațiile lui Jirinovski, aflăm de la știri că Vladimir Putin și Barack Obama s-au conversat la telefon despre Ucraina, Crimeea și Transnistria!
În 2014 se împlinesc 100 de ani de la izbucnirea primului război mondial. În 1918 se va împlini un secol de la sfârșitul primului război mondial și a constituirii României Mari. Atunci, după ieșirea SUA din izolaționism și intrarea în război, întreaga Europă l-a așteptat cu mari speranțe pe președintele american Woodrow Wilson să își pună în aplicare principiile unei ordini europene legitime. Principiul autodeterminării popoarelor a redesenat harta Europei – în locul imperiilor țarist, austro-ungar, otoman, au apărut și s-au întregit state naționale importante. Pactul Ribbentrop-Molotov a fost un regres către ordinea de tip imperial. Acum, există oportunitatea istorică de revenire la legitimitatea geopolitică a statelor, stabilită în urmă cu un secol.
