Războiul politic al accizei

În principalul măr al discordiei. Pentru moment cel puţin, guvernul Ponta, în ciuda argumentelor pe care le prezintă zi de zi, intens şi bine mediatizate, pare că a pierdut controlul. Băsescu şi aliaţii săi pot lovi năprasnic pe tema preţului carburanţilor. O temă în care, treptat, se poziţionează, din ce în ce mai precis, şi PNL. Aşadar, procentele de la europarlamentare, dar mai ales cele de la prezidenţiale s-ar putea, în mod straniu, să depindă de biata acciză în valoare de câţiva eurocenţi. 
 
Preţul la benzină şi la motorină îl atinge, indiscutabil, pe fiecare român la portofel. Este vorba nu numai de posesorii de autoturisme sau de ambarcaţiuni cu motor, ci şi de transportatori. Şi când spun transportatori, mă gândesc, fireşte, nu doar la profiturile sau la pierderile pe care aceştia le pot înregistra, ci şi la maniera în care poate oscila, în jos sau mai degrabă în sus, preţul tuturor produselor achiziţionate de cetăţeni, în raport cu oscilaţia preţului carburantului. 
 
Este limpede de ce Traian Băsescu, în efortul său de a deveni liderul absolut al opoziţiei, a identificat în intenţia guvernului Ponta de a mări acciza un neaşteptat cadou propagandistic. Un teren de luptă oferit aproape gratis şi în care executivul nu poate fi decât în defensivă. Ce poate face Victor Ponta, ce poate face PSD, ce pot face celelalte partide de la guvernare atunci când preşedintele României spumegă de furie, tună şi fulgeră împotriva noii accize la carburanţi care, afirmă el necontenit, atentează la buzunarul cetăţeanului?

Premierul Victor Ponta nu poate face nimic altceva decât să explice, în fel şi chip, că nu se va întâmpla aşa, că măsură este bună şi că, pe termen mediu şi lung, românii vor ieşi în câştig, mai ales în ceea ce priveşte realizarea de autostrăzi. O linie de apărare destul de vulnerabilă. În timp ce Băsescu utilizează în ofensiva sa informaţii aproape certe şi raţionamente de bun simt, cum ar fi acela că nu poate scădea preţul la carburanţi dacă se măreşte acciza, reprezentanţii executivului sunt puşi în situaţia de a riposta numai şi numai prin angajamente şi promisiuni. 
 
Raportul de forţe este şi mai mult debalansat printr-o decizie, aş spune de ultima oră, a PNL. Liberalii susţin că sacrificiul creşterii accizei şi implicit al preţului la motorină şi benzină merită asumat, dar cu o singură condiţie. Ca diferenţa să se ducă lună de lună şi an de an în autostrăzi. Or, pentru asta PNL cere garanţii. Pe care PSD nu este dispus să le ofere. Probabil pentru că, în realitate, în capul finanţiştilor din acest partid aflat la guvernare, sumele enorme de bani „ciugulite” de la cetăţeni în baza accizei sunt menite a lua o cu totul şi cu totul altă destinaţie. Cum ar fi oferirea de colaci electorali în preajma campaniei prezidenţiale. 
 
Aparent, întreagă dispută este construită pe un nisip mişcător. Pe de o parte, este cert că orice acciza merge la bugetul de stat de unde, evident că, prin lege, ar putea fi dirijată obligatoriu către autostrăzi, dar Ponta nu vrea să-şi asume asta, iar, pe de altă parte, preţul în sine al motorinei şi benzinei nu depinde de guvern. Şi nici măcar nu este reglat într-o manieră concurenţială.

Şi asta din simplul motiv că monopolul producţiei şi comercializării de combustibili se află pe mâna a trei mari companii, toate străine. Total independente de Guvern. OMV Petrom, cu acţionariat austriac şi rusesc, Petromidia, cu acţionariat cazac şi Lukoil, cu acţionariat rusesc. Cei trei mari pot stabili preţul prin consens, peste capul oricărui guvern şi încălcând, cu bună ştiinţă, dar fără a risca nimic, legea antimonopol. În timp ce toţi ceilalţi nu pot face altceva decât să dea din gură. Cu excepţia lui Ponta care poate turna, prin acciză, gaz peste foc. 
 
Luni, guvernul Ponta a făcut o demonstraţie extrem de interesantă care ar putea avea ca finalitate răsturnarea linei ofensive a lui Traian Băsescu. Şi anume că, în timp ce sub guvernările Boc, manipulate de Traian Băsescu, preţul motorinei a crescut cu 91% şi al benzinei cu 70% – să recunoaştem, o creştere colosală – sub guvernările Ponta, motorina a scăzut cu 2% şi benzina a scăzut şi ea cu 3%. Aceste cifre nu mint. Numai că ele sunt scoase din context.

Sub guvernul Boc planeta a trecut printr-una dintre cele mai mari crize economice şi România la fel, iar efectele s-au dus în special în preţul carburanţilor. Marile companii din lume, pentru a supravieţui, au fost silite să scumpească. Acum, până nu se complică situaţia în Răsărit, marile companii sunt mai relaxate. Aşa că exorbitanta creştere din trecut nu poate fi pusă în sarcina regimului Băsescu, la fel cum nici relativa relaxare nu este meritul lui Victor Ponta. 
 
Numai că asemenea argumente logice nu au nicio valoare atunci când un război pe teme economice şi sociale se transformă în război politic. Şi electoral. 
 
P.S. Această temă, extrem de incitantă, a războiului politic generat de acciză, m-a determinat să renunţ să scriu despre marele absent la ceremonia NATO. Care nu este Victor Ponta. Ci Majestatea Sa, Regele României. Cel care, în anii în care această ţară s-a luptat pentru a fi primită în NATO, s-a deplasat în toate statele monarhice şi chiar şi nemonarhice, transformându-se într-unul dintre cei mai mari ambasadori pro-NATO pe care i-a avut România. Lui cine i-a mulţumit luni dimineaţă, la aniversarea a 10 ani de la intrarea în NATO?
 
 
Sursă: CorectNews - http://www.corectnews.com/politics/războiul-politic-al-accizei