Am inițiat această temă pentru că jurnalismul de calitate (la nivel central și local) are nevoie de bani „independenți" (nu „dedicați") pentru a se putea desfășura, pentru a avea succes și a nu-și pierde credibilitatea; de asemenea, am propus asta deoarece crowdfunding-ul „a prins" și s-a dezvoltat în toată lumea civilizată, din SUA, până în UE; sunt convins apoi că, mai devreme sau mai târziu, crowdfunding-ul va deveni și pentru România o soluție, cu toate limitele, conservatorismul și lipsa de informație în domeniu. Făra a le ascunde, dar, e drept, și fără a le mărturisi, am pus câteva mize pe această întâlnire jurnaliști-specialiști-studenți. Prima era să vină cât mai mulți reporteri, jurnaliști de linie, baza piramidei, cei care duc greul meseriei, ca să audă, să asculte, să se informeze, să judece, să cântărească și să spună ceva dacă vor vrea. Nu le-am chemat în mod special patronii ca să-i inhibe, nu le-am chemat șefii ca să-i ia la ochi (glumesc, evident). Din acest punct de vedere, întâlnirea nu și-a atins scopul. Am mizat apoi, știind cum stau lucrurile, pe o informare tehnică, procedurală, oportunistă în privința crowdfunding-ului, de aceea am și invitat un specialist în domeniu. Nu în ultimul rând, am mizat pe prezența studenților, martori interesați și participanți activi la dezbateri, posibili viitori beneficiari, o dorință parțial satisfăcută. Am acoperit nevoile dezbaterii, cred eu, cu un portofoliu echilibrat de invitați: un specialist în crowdfunding (Mirel Borodi - www.multifinantare.ro), un bun cunoscător al presei naționale (Mihnea Măruță), un bun cunoscător al presei locale (Cosmina Fernoagă) și pe cineva care a trăit pe viu o experiență de crowdfunding (Bianca Felseghi - www.iest.ro). S-au alăturat dezbaterii cunoscuții jurnaliști Mihai Goțiu și Călin Poenaru și reprezentanți ai presei locale, dintre care am reținut Ora de Cluj.
Dincolo de conținutul pur informativ, dezbaterea a pivotat în jurul câtorva idei centrale: este sau nu este crowdfunding-ul o soluție viabilă de finanțare pentru mass-media, dacă este aplicabil în România acest procedeu, care ar putea fi modalitățile concrete de implementare, cât și când. Opțiunile au fost firesc diferite: pentru Mihnea Măruță, crowdfunding-ul nu este încă soluția de finanțare a prezentului, dar este una sigur pentru viitor și există „mișcări de trupe" și regrupări în acest sens la nivelul presei centrale. Condiția este ca jurnalismul să se practice cu pasiune, onest și cu discernământ profesional, pentru a oferi publicului ceea ce așteaptă/cere și nu altceva. Cosmina Fernoagă, ce tocmai ieri și-a lansat (cu alți patru colegi) un site de știri pe rețeta „clasică" (cu finanțator), a avut, normal, o pledoarie pro domo, exprimându-și rezervele cu privire la crowdfunding. Ea crede că cine n-a dat câțiva lei pentru un ziar, nu va da nici altfel pentru a finanța mass-media, deoarece publicul ar fi, în general, nerecunoscător. Poate că aici e cheia dezbaterii, a problemei finanțării și a crowdfunding-ului. Da, sunt de acord, în vechea paradigmă, nimic nu se poate schimba: aceeași jurnaliști, cu aceeași rețetă financiară, fac același lucru pentru același public. E un cerc vicios și nu mai poate duce nicăieri: publicul nu mai are încredere, iar mass-media pierde în audiențe, în calitate și în bani. De aceea e nevoie a construi o nouă paradigmă, cu un alt algoritm. De pildă, în vechiul model, un jurnalist face un produs (anchetă jurnalistică) și apoi încearcă să o vândă publicului său, cunoscut sau închipuit. În noul model, lucrurile ar sta altfel: un jurnalist vrea să facă un produs jurnalistic (anchetă), dar pentru asta solicită întâi bani și părerea publicului său real și abia apoi realizează produsul pe care nu-l mai vinde, fiindcă el este deja acontat. Ar fi un abonament realizat înaintea realizării produsului/serviciului, în care publicul este implicat financiar și consultat în privința opțiunilor tematice. Însă nu e nici asta singura formă de crowdfunding posibil.
În spiritul realismului care a animat dezbaterea, Bianca Felseghi și-a mărturisit experiența trăită în crowdfunding, ceva ce nu sună extraordinar din punct de vedere financiar și adminsitrativ (au strâns 7.600 lei), dar care arată bine ca produs jurnalistic finit, independent și de calitate, și ca număr de utilizatori, pentru exigențele de moment.
Studenții jurnaliști s-au implicat în discuții, în registru mai ales realist-sceptic. Pentru ei însă nu ce-au spus acolo e important, ci ceea ce au înțeles, ceea ce gândesc despre viitorul lor și al jurnalismului și, îndeosebi, ce vor face în anii care urmează.
