Prima confruntare a românilor cu bolşevismul...

S-au împlinit, iată, 90 de ani de la prima confruntare a românilor cu bolşevismul, eveniment de care se cuvine să ne reamintim acum când am sărbătorit aniversarea Marii Unirii cu Regatul României , decisă de Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918.

 Pentru că şi anul 1919 a fost plin de evenimente pe care istoricii le-au consemnat cu litere de aur, aş spune, astfel încât posteritatea să reţină sacrificiul românilor ce şi-au dăltuit ţara prin lupte şi jertfe de sânge. Aceasta, în timp ce “cuvântătorii” de serviciu au abundat în generalităţi prezentate în cel mai autentic limbaj de lemn, din care, desigur, n-au putut să lipsească lozincile patriotarde.

Dar iată că au mai fost şi câţiva istorici care ne-au reamintit că, în anul 1919, în Ungaria a izbucnit revoluţia bolşevică a lui Bella Kun (evreu maghiarizat, de loc din Cehul Silvaniei, absolvent al Facultăţii de Drept din Cluj şi fost notar în oraşul natal) care, manifestând  un fanatism ieşit din comun, n-a ezitat să tragă cu mitralierele în greviştii maghiari care i s-au opus, omorând zeci de oameni nevinovaţi.

 

Intenţionând impunerea ideilor bolşevice în Ardealul pe-atunci încă divizat, prin ignorarea hotărârii Conferinţei de Pace de la Paris - care, după îndelungi ezitări şi dezbateri, a decis, totuşi, graţie luptei delegaţiei române conduse de premierul Ionel Brătianu, ajutat îndeaproape de şeful delegaţiei Consiliului Dirigent de la Sibiu, condusă de Al.Vaida- Voevod, susţinut continuu cu materiale documentare, fotografii etc. trimise de Iuliu Maniu - să se redea întregul Ardeal românilor. Adică, nu doar până la linia de “demarcaţiune” provizorie, firul Mureşului, ci până la linia etnică din nord. Hotărâre de care, desigur, Bella Kun nici n-a vrut să audă.

 

Dimpotrivă, organele române aparţinătoare Consiliului Dirigent au descoperit şi arestat, din ordinul lui Iuliu Maniu, circa 6.000 de adepţi bolşevici - în  marea lor majoritate nefiind români - care acţionau în sprijinul divizării definitive a Ardealului. Al.Vaida-Voevod l-a atenţionat pe Iuliu Maniu despre acest pericol, încurajându-l să nu mai ţină cont de linia de demarcaţie provizorie şi să preia toate judeţele din nord.  Dar, cum hoardele lui Bella Kun au atacat armata română din dispozitivul de pe Tisa, l-a convins şi pe Brătianu să acţioneze, astfel că acesta a dispus la Bucureşti, prin curier, ofensiva militară care a dat peste cap “bolşevici” unguri, ocupând întreaga Ungarie de atunci.

 

Lucian Blaga, student fiind, a scris în “Hronicul...” lui cum, în drumul spre Viena, a văzut în toate gările din Ungaria, inclusiv la graniţa acesteia cu Austria, soldaţi români patrulând şi steagul tricolor arborat peste tot. A fost o victorie deplină, care l-a obligat pe Bella Kun să se refugieze în Rusia bolşevizată de Lenin şi să devină unul dintre şefii lui de cabinet. Cariera sa a fost însă  frântă în1937, când Stalin i-a răsplătit “devotamentul” cu un ...glonţ în ceafă. S-a întâmplat, aşa cum zice  românul : “ fiecare pasăre pre limba ei piere”.

 

...Ca atare, şi anul 1919 a fost pentru noi un an plin de jertfe, dar, din punct de vedere istoric, un an fast, Ardealul fiind reîntregit  complet. Ceea ce ne duce iarăşi cu gândul la  Blaga, care mărturiseşte că, întorcându-se cu unul dintre fraţii săi de la Adunarea Naţională din Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, pe când treceau prin Lancrăm spre Sebeş, au auzit un glas de copil care striga cât putea de tare   “Trăiască România...dodoloaţă!”. ...

 

Aşa încât, sărbătoarea de la 1 Decembrie, ziua naţională a României, este, pentru noi, nu numai o dată festivă, ci şi o zi de suflet în care, alături de bucuria împlinirii visului poporului român de unitate deplină “în cuget şi simţiri”,   comemorăm pe acei viteji care şi-au dat viaţa pentru idealurile unităţii, dar şi pe corifeii Marii Uniri, un exemplu de oameni verticali, pentru care ideea de patrie şi ţară s-au dovedit mai presus de unele interese egoiste. Oare, de ce oamenii politici de azi nu-i pot lua de model  ?!