UDMR, prin vocea lui Frunda, afirmă că au fost cele mai multe nereguli şi suspiciuni de fraudă din 1990 încoace. PNL declară, prin vicepreşedintele executiv, Ludovic Orban, că alegerile s-au fraudat masiv şi vine cu exemple. PSD vine şi el, prin vocea vicepreşedintelui, Dan Nica, fost Ministru de Interne, cu exemple despre fraudarea alegerilor. Vicele PSD mai vine cu o informaţie interesantă, dar puţin cam târziu: la europarlamentare, peste 13.000 de voturi au fost multiple! Ce a uitat să ne spună dl Nica este că, în momentul organizării europarlamentarelor, la conducerea Ministerului Administraţiei şi Internelor, cel care se ocupa de organizarea alegerilor a fost tocmai Domnia Sa, şi nu un democrat-liberal, liberal sau UDMR-ist. Emil Boc, preşedintele PDL şi premier interimar în exerciţiu, încearcă şi el, de la tribuna Guvernului, să liniştească apele, făcând apel la calm.
La ieşirea din retorica de campanie. A fost curios, de-a dreptul, să-l aud pe Emil Boc vorbind despre părăsirea retoricii de campanie când nu trecuseră nici 6 ore de la ultima declaraţie virulentă a fostului primar al Clujului, declaraţie de o demagogie electorală pură. Un calm care, însă, după câteva ore, Domniei Sale îi convine de minune. Calm cu pianul pe scări, Domnule Profesor! Vor trebui să treacă luni bune de prestaţie politică şi administrativă coerentă şi matură pentru a uita de declaraţiile de un fanatism şi o goliciune de conţinut penibilă de care a uzitat din plin fostul meu profesor în acestă campanie.
La un moment dat, chiar am crezut că şi crede în aberaţiile pe care le debitează. Am fost liniştit de apropiaţi ai Domniei Sale, care m-au asigurat că e doar retorică electorală. Retorică şi comportament de campanie. în sinea sa am înţeles că nu credea prostiile pe care le spunea uneori. M-am liniştit imediat. între cei 2 candidaţi, Traian Băsescu şi Mircea Geoană, au fost 70.048 de voturi în favoarea lui Traian Băsescu, conform BEC. Dan Nica face referire însă la peste 120.000 de voturi multiple şi la o serie de votanţi decedaţi sau plecaţi din ţară, care au votat însă, pe 6 decembrie, în interiorul graniţelor României. Pentru Traian Băsescu au votat 5.275.808 de români. Pentru Mircea Geoană, 5.205.706 de români.
Sunt cifre exacte. Diferenţa este extrem de mică şi în cazul în care s-au furat chiar şi 100.000 de voturi, s-a influenţat rezultatul. Asta înseamnă că cineva şi-a bătut joc de 5.200.000 de cetăţeni ai României sau, poate, de mai mulţi. La aceste alegeri au fost anulate 138.000 de buletine de vot, adică peste 1% din totalul voturilor. Convingerea mea este că ambele partide au încercat să fraudeze, cu precădere în zonele pe care le controlau administrativ, cu un plus pentru partidul care organiza practic alegerile, fiind cel aflat la guvernare. E emblematică declaraţia “micului Titulescu” din Kiseleff, care ne spunea luni dimineaţa cu nonşalanţă: “maşinăria PDL a funcţionat mai bine decât maşinăria noastră”! Adică, ce a vrut să ne spună, cu regret în glas, Victor Ponta, că de data aceasta PDL a furat mai bine decât PSD! Permanent, în România a avut un avantaj partidul aflat la guvernare în momentul organizării alegerilor.
în 2004, Adrian Năstase a fost votat oficial de peste 100.000 de români din diaspora. Cu mult peste contracandidatul său, Traian Băsescu. E greu de crezut că atunci românii din diasporă i-ar fi acordat acestuia votul. Atunci, românii de afară nu votau împotriva “restaurării comunismului”? Aberaţie mai mare nu am auzit! Atunci se discuta despre minimum 1,5% voturi furate în favoarea lui Adrian Năstase. Cele 1,5 % nu au fost suficiente şi Năstase a pierdut la 242.000 de voturi în faţa lui Traian Băsescu. Astăzi, partidul aflat la guvernare şi care a organizat şi alegerile în diasporă a beneficiat de avantajul că diferenţa posibil fraudată a fost suficientă pentru a dicta preşedintele României. Diferenţa dintre cei 2 candidaţi a fost, conform BEC, de sub 0,6%.
E extrem de grav şi ceea ce s-a întâmplat în 2004, când s-a încercat influenţarea decisivă a votului real al românilor, la fel cum este extrem de grav dacă maşinăria de partid şi de stat aflată în slujba lui Traian Băsescu a falsificat chiar şi cu 1% opţiunea românilor. în cazul în care se dovedeşte că a fost fraudă şi Curtea Constituţională va acţiona în consecinţă, cel mai grav lucru nici măcar nu mi se pare că un partid sau altul, respectiv un candidat sau altul a încercat prin orice mijloace să-şi scoată propriul candidat câştigător. Logica de partid funcţionează altfel decât logica şi teoria argumentării în spaţiul public normal. Pentru activul de partid şi pentru militanţii portocalii sau roşii câştigarea mandatului de către alesul lor este o chestiune, de multe ori, de viaţă şi de moarte.
Sunt oameni care dacă Traian Băsescu ar fi pierdut alegerile, ar fi dispărut, pur şi simplu, din spaţiul public, aşa cum sunt, cu siguranţă, alţi activişti de partid care, în cazul în care Mircea Geoană ar fi câştigat alegerile, ar fi reintrat în forţă în spaţiul public. Ce mi se pare extrem de grav este bătaia de joc ordinară la adresa democraţiei firave din România şi la adresa instituţiilor democratice ale acestei ţări de către chiar cei care există în spaţiul public datorită democraţiei şi regulilor sale. Este inadmisibil ca, după 20 de ani de la Revoluţie, cineva chiar şi să aibă în intenţie să-şi bată joc de unul dintre câştigurile reale ale libertăţii: dreptul de a alege în mod liber şi garantarea că votul tău liber exprimat va fi luat în considerare aşa cum a fost, şi nu schimbat prin artificii ale maşinăriilor partidelor sau ale instituţiilor statului.
Din păcate, reprezentanţii PDL şi PSD îşi aduc acuzaţii grave, care nu pot să mă convingă în niciun caz că se va aşterne liniştea unei bune guvernări în România următoarelor luni, iar criza economică globală va lovi nimicitor România, conform analiştilor occidentali, abia în lunile martie, aprilie, moment în care dacă România nu va avea un premier responsabil, de preferinţă tehnocrat, şi nu va avea un Guvern care să se bizuie pe o largă majoritate în Parlament, va avea toate şansele să intre în faliment real, asemeni Islandei.
Sper ca toată lumea să citească acest text nu prin logica unui câştigător sau a unui perdant.
E foarte important însă, din respect pentru democraţia românească, să înţeleagă fiecare tabără şi fiecare votant în parte cât de important este să nu existe suspiciuni privind câştigătorul acestor alegeri. Altfel, mai bine de 5 milioane de români vor trăi cu frustrarea că poate votul lor a fost anulat sau furat, exact cum ceilalţi 5 milioane vor trăi cu eventuala îndoială că votul lor a fost multiplicat. La primul tur de scrutin, Victor Ponta, purtător de cuvânt al candidatului Mircea Geoană, a atras la ora 14.00 atenţia, în mod public, că se practică turism electoral şi se fraudează voturi în anumite regiuni ale ţării. Mă întreb încă de ieri-dimineaţă de ce nu a procedat la fel Victor Ponta în cazul în care existau informaţii similare? Suspiciunile au apărut abia ulterior? A fost greşeală de strategie, scăpare sau repoziţionare ulterioară?
P.S. Curtea Constituţională poate admite cererea PSD numai dacă social-democraţii nu sunt implicaţi în fraudarea alegerilor, la rândul lor. în cazul în care PDL vine cu contraexemple, cele două acţiuni se anulează reciproc, cererea PSD nemai-putând fi luată în considerare din punct de vedere moral şi chiar politic.
Dar mult mai grav este că respectiva situaţie, în care cele două mari partide şi-ar demonstra reciproc frauda, ar arăta indubitabil faptul că însăşi democraţia ar fi îngenuncheată complet în România. Ceea ce ar fi, cu adevărat, înfiorător!
