Din perspectivă istorică, acest concept de pace propus umanităţii într-un moment de graţie are două repere fundamentale, diferenţiate ca sursă şi abordare. Acum două mii de ani, doi oameni, în parte contemporani, cu biografii pe alocuri asemănătoare, dar în mare parte contrapuse, au propus lumii şi omului două perspective pacifiste. Primul Imperator roman Octavian Augustus Caesar propune Pax Romana, după un veac de neîntrerupte cotonogeli. Însă această pace nu era decât un armistiţiu impus cu resorturi politice, diplomatice, culturale şi chiar militare, o stare în fapt exterioară spiritului uman, întreţinută cu sabia. În acest context istoric aparte, intervine Dumnezeu care atinge cu sublimă gingăşie istoria omului, aşezându-L pe Isus în limita lumii şi a Veşniciei. Umilul tâmplar din Nazaret propune omului şi nu impersonalei lumi Pacea Sa: " Eu vă las pacea, vă dau pacea mea, însă nu cum o dă lumea", cf. Ioan cap. 14 v. 21.
Nu aş risca abordări teologico-filosofice, nici nu am abilităţi în acest sens şi nici apetenţă, însă am un fundamental interes în a pricepe ce e cu Pacea Tâmplarului din Nazaret. Plasând existenţiala ofertă orientată către om şi nu către impersonala lume (care vorba lui Pleşu, doar "lumeşte"), Isus simplifică, esenţializează, clarifică şi închide orice fel de tensiune sufletescă, invitându-ne prin Pacea Sa să traversăm bazarul pestriţ şi agitat al lumii cu egală bucurie, fie că suntem scuipaţi sau aplaudaţi, trădaţi sau respectaţi, vânduţi sau preţuiţi. Nu e nimic complicat în a-L înţelege pe Creator ca unica sursă a păcii, El a construit softul echilibrului interior. Ceea ce au încercat Octavian Augustus, ONU, OSECE, UE, Putin, Obama, Osama, o!-mama şi celelate adunături umanoide sunt piraterii fake pe care nu le pot califica decât la nivelul titlului, toţi aceştia întreţin un armistiţiu fragil gestionat cu instrumente care variază de la baston la arsenal atomic.
Dacă lumea nu poate să-ţi ofere decât o pseudopace şi aceea cu instrumente belicoase şi perfide făcând recurs la frică şi uneori teroare, va trebui să investim mai mult timp de gândire asupra STĂRII DE PACE softate de Creator şi recalibrate prin Împăratul Păcii din Nazaret, o stare pentru care a plătit cu propria viaţă.
Una din marile ironii regăsite în societatea umană stă în lipsa a ceea ce este reclamat cu insistenţă. Aşa se face că oraşul care poartă numele păcii (Ierusalim), ai cărui locuitori şi vizitatori se salută cu "Pace", în diferite variante lingvistico-culturale, a avut parte de cea mai puţină pace în îndelungata sa istorie în raport cu orice aşezare umană, confortabila stare fiind extrem de fragilă şi astăzi.
Pentru că o imagine uneori reuşeşte să mişte mai mult decât o mie de cuvinte, vă propun un graffiti cu valoare monumentală (în galeria foto).
Tulburătoarea imagine murală se află, după cum se vede, în locul unde Dumnezeu a atins istoria neputinţei noastre şi reprezintă actualmente un reper turistic marcant.
Dacă nu am reuşit prin cuvântul compus din titlu să mă fac înţeles, sper ca imginea porumbelului drapat antiglonţ să mă fi salvat, rămânându-ne nouă sacra datorie de a salva porumbelul chiar cu preţul de a ne contrapune glacialului ţintaş!
