Decizia și inaugurarea au înainte de toate semnificație istorică. Un oraș venerabil, ca vechime și realizări, își reasumă istoria care este jalonată de momente ce îl singularizează. Mulți concetățeni știu că Bistrița a fost încă în Evul Mediu un înfloritor centru commercial. Mai puțini știu că localitatea a căpătat devreme caracter urban, că importanța orașului a făcut să fie proclamat "oraș regesc liber", deja în anul 1330, de către regina Elisabeta, consoarta lui Carol Robert de Anjou, iar, în 1353, să primească "dreptul de a organiza un târg de 15 zile", aidoma târgurilor din Vest. Târgul de la Bistrița era conceput ca iarmaroc cu participare a celor interesați din întreg regatul de atunci, dar și din afara acestuia. Reinaugurarea Târgului Mare înnoadă firul cu istoria lungă, în orice caz, cu acea treaptă remarcabilă atinsă cu mult timp în urmă de comerțul bistrițean.
Inaugurarea Târgului Mare al Bistriței are semnificație istorică și sub alt aspect. Bistrița este un oraș cu începuturi săsești, de care s-au apropiat românii, de dincoace și de dincolo de Călimani și Munții Rodnei, care a funcționat în regatul maghiar, mai tîrziu, în imperiul austro-ungar, și a atras o importantă comunitate evreiască ce s-a bucurat de emanciparea proclamată în imperiu în 1848. Și sașii și românii și maghiarii și evreii au agreat viața la Bistrița, i-au dat conținut specific și și-au legat istoria de înfăptuiri bistrițene. În timp, romii s-au stabilit și ei la Bistrița și în satele din jur. Fiecare poate invoca ceva aparte la Bistrița, ale cărei vestigii păstrează memoria fiecăruia. Târgul Mare al Bistriței amintește concludent acest profil al orașului.
Atunci când vorbim de Târg, în accepțiunea inițială, ne gândim la schimburile de produse ale oamenilor pe o gamă diversificată și la sărbătoarea vânzării și cumpărării de produse. Bistrița a dispus totdeauna de agricultură, pomicultură și viticultură, de creșterea animalelor, de silvicultură, de meșteșuguri îndestulătoare pentru a face schimburi. De aceea, Târgul anual al Bistriței a continuat până târziu, în epoca industrială a țării, și s-a întrerupt pentru câteva decenii, când a dominat iluzia că întreprinderile private ar fi devenit superflue. Reluarea Târgului Mare este semnul nu numai al unei istorii regăsite, ci și al unui potențial remarcabil. Căci, trebuie spus, industrializarea de la Bistrița a parcurs mai bine decât cea din alte orașe crizele și a reușit să mențină viața economică a orașului, în pofida dificultăților tranziției din economia României. Ea a trecut mai bine decât alte orașe și criza începută în 2008. De aceea, reluarea tradiției Târgului Mare este și un bun indicator al anvergurii municipiului, județului și regiunii.
Reluarea Târgului Mare de la Bistrița deschide oportunități pentru viitor producătorilor din regiune și din afara ei. Rămâne ca fiecare să și le evalueze. Târgul fiind deschis, prin statutul de origine, interesaților de pretutindeni, caracterul internațional va trebui creat cu grijă. Ceea ce aș vrea să scot în relief este faptul că va fi nevoie să fie duse la capăt proiecte vechi și să fie lansate noi proiecte de dezvoltare a Bistriței.
Bunăoară, profilarea orașului prin istoria sa, care rămâne o latură indispensabilă a afirmării în competițiile timpului nostru, face necesară reconstruirea celor două porți - Poarta Lemnelor și Poarta Spitalului, pe lângă cele deja refăcute, precum și amplasarea de statui și busturi care să pună în relief pentru turiști rolul important jucat de zonă și oraș. Acest rol a fost semnificativ din adâncurile istoriei postromane și ale Evului Mediu, până la Marea Unire din 1918 și dincoace de aceasta. Turismul nu atrage fără crearea de evenimente, iar evenimentele nu se pot crea decât dezvoltând o simbolistică adecvată, inteligentă. Că se folosește descrierea lui Brian Stocker a istoriei draculești drept temă turistică, poate procura avantaje, cum se observă, dar Bistrița are numeroase altele ce așteaptă valorificarea.
Va trebui perseverat pentru a lega Bistrița cu drumuri rapide de Cluj-Napoca, de Târgu Mureș și de Vatra Dornei și, desigur, pentru legarea la o autostradă. Aeroportul, fie și de dimensiuni mici, rămâne o nevoie stringentă. În acest fel, investițiile, ce rămân necesare ca oxigenul în localitățile României, ar putea primi o nouă încurajare, iar profilul industrial al orașului se va consolida. Reîncurajarea exporturilor pe baza agriculturii, pomiculturii, viticulturii, silviculturii, este mereu necesară pentru a pune în valoare premisele zonei. În anii șaizeci-șaptezeci până și satele din jurul Bistriței făceau export direct de produse ale acestora. De ce nu ar fi acum cu mult mai mult?
Profilarea Bistriței ca centru de educație și de cultură - cu ansamblurile, soliștii, arta plastică de certă competitivitate, cu Biblioteca, cu muzeele, presa, cu un Colegiu Universitar (pe care, aidoma instituțiilor similare, abia prostiile din legislația învățămîntului din 2011 l-au slăbit!) - ar trebui dusă mai departe, cu noi inițiative benefice. Bistrița a dat și dă valori culturale și științifice cum puține alte zone o fac (proporția consacrărilor la mia de locuitori a situat județul între primele trei în țară!) - iar acest fapt trebuie să fie un imbold. În definitiv, din acest loc și-au început ascensiunea Liviu Rebreanu și George Coșbuc. Cel mai recent, soprana Anita Hartig a urcat treptele Metropolitan Opera, iar faptul indică nivelul de aspirație și performanță al locului. La începutul secolului al XX-lea, sașii Bistriței aveau trei edituri, la Reteag apăreau trei ziare. Generațiile de acum nu pot fi mai prejos.
Bistrița ar trebui să revină în poziția de centru al pregătirii sportive naționale și internaționale și de generator de sportivi de prim plan. Puține locuri o pot concura. Lucian Sămărtean sau Gabriela Szabo nu sunt aici exemple izolate.
Având o dotare naturală de valoare ridicată - de la băi sărate și alte băi terapeutice, la stațiuni montane de agreement, de la culturile răspândite pe dealurile blânde la cabanele fermecătoare din munții ei - Bistrița va putea să-și sporească ponderea în turismul național și internațional. Cu stațiunile și hotelurile de bună calitate pe care le are, cu atât mai mult. Chiar dacă a pierdut, la rândul ei, ca urmare a trecerii autostrăzii ce leagă Viena și Budapesta de capitalele din Răsăritul Europei pe deasupra frontierelor țării, Bistrița profită de situarea pe drumul ce leagă Vestul european de Est.
Oriunde și oricând ideile, apetitul de acțiune și capacitatea de inițiativă a oamenilor sunt cele care creează realitățile. Bistrițenii au dovedit adesea că sunt gata să facă și se pricep să facă. Chiar decizia de a restabili Târgul Mare al Bistriței și inaugurarea sa sunt dovezi în acest sens. Nu ne rămâne decât să-i felicităm din toată inima pe cei care au făcut posibil acest eveniment și să exprimăm speranța că roadele lui se vor vedea curând într-un nou riviriment, pe măsura vredniciei locuitorilor. Închei salutând faptul că la această inaugurare sunt prezenți parteneri din Germania, Franța, Israel, Statele Unite ale Americii, Polonia și din alte țări - ceea ce promite de pe acum să asigure tot mai mult efectivul caracter internațional al Târgului de la Bistrița. (Alocuțiune la reuniunea de la Teatrul de Vară, cu ocazia inaugurării Marelui Târg al Bistriței, din 21 august 2015).
