De ce m-au recuzat oamenii preşedintelui

Din păcate, ziua de sâmbătă a demonstrat încă o dată provincialismul Clujului în raport cu Bucureştiul.

Dezbaterea, la care au participat doar doi candidaţi, al treilea prezent, Remus Cernea, fiind, pur şi simplu, scos din sală, s-a desfăşurat sub semnul unei proaste organizări, al provizoratului şi al amatorismului, începând cu decorurile-acel banner atârna de perete mai ceva ca o perdea la un cămin cultural din Călăţele sau Dăbâca - şi până la faptul că cel puţin doi candidaţi importanţi, Kelemen Hunor şi Sorin Oprescu, nu au fost invitaţi!

 

Practic, dezbaterea, care ar fi trebuit să ridice Clujul deasupra jocurilor perfide de partid, s-a transformat într-o reglare de conturi electorale între Traian Băsescu, cel care a refuzat până vineri după-amiază, cu obstinenţă, orice confruntare televizată, şi doi dintre principalii săi contracandidaţi-Mircea Geoană şi Crin Antonescu. Stafful de campanie al lui Geoană a refuzat “invitaţia” intempestivă, rămânând fidel opţiunii iniţiale de a participa la dezbaterea organizată şi anunţată în urmă cu două săptămâni de către Universitatea Babeş-Bolyai în Auditorium Maximum.

 

Asta, în timp ce stafful de campanie al candidatului Crin Antonescu a acceptat invitaţia în seara zilei de vineri, motivând prezenţa, chiar şi în noile condiţii, prin faptul că e unul dintre puţinele momente în care candidatul liberal are şansa de a se vizibiliza, accesul său fiind “blocat” la televiziunile de ştiri care l-ar susţine exclusiv pe Mircea Geoană, conform unor membri ai staffului de campanie liberal.

 

în dimineaţa zilei de sâmbătă, telefonul a sunat mai ceva ca într-o zi de lucru normală. Am aflat cu surprindere, dar şi cu plăcere că am fost propus pentru a modera dezbaterea candidaţilor prezidenţiali de la Cluj, ce urma să se desfăşoare începând cu ora 15.00, la hotel Opera Plaza sau la Teatrul Naţional. Am spus Da celor care m-au sunat şi am aşteptat să văd dacă este cazul să plec spre casă pentru a-mi lua o ţinută corectă în cazul unui astfel de eveniment.

 

 Am aflat însă extrem de repede că, deşi cei din stafful de campanie liberal m-au acceptat, iar, alături de ei, şi liderii locali PNL (cărora le mulţumesc pentru încredere), în stafful prezidenţiabilului democrat-liberal au existat voci pro şi contra prezenţei mele ca moderator al dezbaterii şi chiar o mică dispută. Mulţumesc domnului Valeriu Turcan, domnului Emil Boc şi domnului Alin Tişe pentru încrederea în echidistanţa mea. îi asigur pe domnii Voinescu, Lăzăroiu şi Buda că aş fi avut un comportament echilibrat, pozitiv şi absolut echidistant, chiar dacă în editorialele mele îmi permit să fiu deseori acid şi tăios cu privire la persoana preşedintelui Băsescu. în mod normal, poate nici măcar nu merită să fac referire în acest text la episodul alegerii moderatorului dezbaterii pentru că, deşi  am mici nelămuriri personale, în general, consider că alegerea colegului Mihnea Măruţă a fost una înţeleaptă. Dar, revenind la dezbaterea în sine, cred că merită notate câteva aspecte.

 

Nici unul dintre cei doi candidaţi prezenţi nu a câştigat puncte electorale în urma dezbaterii. Traian Băsescu şi-a consolidat, eventual, scorul existent şi şi-a motivat încă o dată captivii care îl simpatizau să se prezinte la vot, iar Crin Antonescu, deşi a uimit prin dezinvoltură şi curaj în partea a doua a dezbaterii, a câştigat, eventual, puncte, atrăgându-şi de partea sa niscaiva nehotărâţi. Antonescu a reuşit să spargă însă un tipar al invincibilităţii şi al neatingerii persoanei preşedintelui şi prezidenţiabilului Băsescu prin lansarea unor întrebări şi atacuri directe la doar trei paşi de însuşi Băsescu.

 

Atacuri la care, trebuie să admit, m-am aşteptat ca Traian Băsescu să reacţioneze în stilul clasic, uşor şugubăţ, fără însă a se enerva şi irita vizibil. Băsescu a intrat în platou şi în dezbatere punctând printr-un artificiu uimitor de eleganţă, nu mă aşteptam să vină tocmai din partea sa acest comportament, care l-a lăsat pentru câteva momente perplex pe liderul liberal. Momentul în care Băsescu s-a îndreptat spre doamna Adina Antonescu pentru a o saluta a aparţinut, fără îndoială, ca joc scenic preşedintelui. Păcat însă că până la sfârşit acelaşi Traian Băsescu nu s-a abţinut să nu ne demonstreze că este de prea multe ori un mitocan.

 

 Atacul mizerabil la adresa lui Crin Antonescu, prin invocarea morţii primei sale soţii, plasează România în zona unei clase politice jegoase. Este un atac fără precedent venit din partea unui candidat la preşedinţie în ultimii 20 de ani. Să-l acuzi pe Crin Antonescu de faptul că şi-a abandonat soţia aflată pe patul de suferinţă mi se pare un lucru care, cu siguranţă, nu face onoare şi cinste nici unui bărbat. Sigur, susţinătorii preşedintelui Băsescu vor motiva reacţia acestuia pe fond nervos, în urma celor două atacuri venite din partea lui Crin Antonescu înainte cu câteva minute. Da, mi s-a părut, într-adevăr, că atacul lui Crin pe tema “femeilor promovate în politică” de Băsescu şi pe tema “flotei navale inexistente” era neavenit dacă ne gândim la cursul dezbaterii de până atunci, însă absolut normal dacă ne gândim la faptul că cele două teme enunţate au născut în ultimii 5, respectiv 13 ani nenumărate întrebări. Antonescu şi Băsescu se luptă pe un electorat destul de asemănător în bună parte.

 

 Adică, exact în acea parte care priveşte electoratul de dreapta al României. Dacă aţi urmărit dezbaterea, aţi putut vedea că preşedintele Băsescu pur şi simplu a refuzat să-l atace virulent pe Crin Antonescu, în afara episodului amintit şi a câtorva scăpări, tocmai pentru că ştie foarte bine că acesta este cotat cu şansa a doua în faţa lui Mircea Geoană de a ajunge în turul 2, iar Băsescu are nevoie de cel puţin 50% din electoratul adunat de Crin în turul 1, pentru a reuşi câştigarea alegerilor. Practic, comportamentul lui Băsescu a prefaţat mesajele pe care acesta le va lansa către electoratul liberal în campania electorală pentru turul al 2-lea. Oricum, mi s-a părut un Băsescu mult prea nervos şi agitat şi care şi-a trădat nepermis nervozitatea când Crin vorbea despre femeile promovate de acesta în politică pe bază de tupeu şi “alte calităţi”.

 

Probabil că ceea ce l-a scos din calmul de până atunci pe Băsescu a fost faptul că  Antonescu nu se uita în ochii lui când îi vorbea şi nici către Doamna Băsescu sau premierul Boc, ci privea insistent exclusiv spre Elena Udrea, poziţionată extrem de eronat de către stafful de campanie prezidenţial în chiar primul rând al susţinătorilor, la doar două scaune de soţia Maria Băsescu, nevoită, din păcate, să lase capul în pământ şi să roşească de cel puţin două ori. Pentru mine au fost, pur şi simplu, o surpriză reacţiile lui Băsescu, nervoase, pe două teme pe care stafful de campanie ar fi trebuit să îl atenţioneze că se vor uza în campanie.

 

 Tema flotei, ce a mai fost uzitată în toate campaniile în care a fost prezent Băsescu, începând cu cea din 2000, de la Primăria capitalei, am crezut sincer că nu mai reprezintă o apăsare pentru Domnia Sa. M-am înşelat. Nervozitatea l-a trădat. De asemenea, şi tema femeilor din viaţa lui Traian Băsescu, altele decât cele două fiice şi prima doamnă. Credeam că sunt deja teme cu antidoturile la zi. M-am înşelat şi aici. Băsescu este extrem de afectat când se vorbeşte de această temă în prezenţa sa. Am văzut un Băsescu ce nu mai e în apele lui în dueluri, la fel ca pe vremuri, un Băsescu slăbit, stresat şi agitat. Am mai văzut un Băsescu concret pe anumite teme, dar nepermis de necunoscător pe altele, de exemplu tema educaţiei.

 

Tot aşa, am văzut un Crin mai spiritual şi mai sigur pe el decât în ultimele bătălii publice, cu siguranţă mai matur decât în cea împotriva lui Tăriceanu din primăvara acestui an, dar care riscă să cadă în şmecherie şi uşoară aroganţă tocmai din cauza dorinţei acerbe de a poza într-o persoană extrem de sigură pe ea. Repet, nu cred că cineva a punctat în urma dezbaterii de sâmbătă de la Cluj, şi, mai mult, am văzut un Traian Băsescu ce şi-a trădat unele spaime care cu siguranţă vor fi exploatate la maxim în săptămâna ce urmează şi în următoarele două.