Un nume pe care astăzi încă îl putem rosti fără teama că mâine vom fi arestaţi. E numele unei persoane care este a doua după preşedintele Emil Constantinescu ce a avut totul la picioare. A avut o simpatie populară extraordinară, a avut susţinerea presei, a avut respectul magistraţilor şi a avut de două ori, în două situaţii diferite, o majoritate suficientă în parlament pentru ca România să fie guvernată în linişte. De fiecare dată, însă, majoritatea a fost torpilată. Şi atunci, şi acum, miniştrii forţelor politice care formau majoritatea au conlucrat aşa cum, la rândul lor, au reuşit să conlucreze în cele mai multe judeţe şi organizaţiile teritoriale ale partidelor.
Au fost foarte puţine locurile în care liderii organizaţiilor PNL şi PD în 2005-2006, respectiv PDL şi PSD în 2009 să nu reuşească să înţeleagă că pentru momentul politic actual şi mai cu seamă pentru cel economic, România are nevoie de linişte. România actuală avea o singură şansă de a încerca ieşirea onorabilă din avatarurile crizei. Sansa României s-a numit o majoritate parlamentară stabilă şi un guvern care să lucreze în linişte. Deocamdată ştim două lucruri care afectează foarte grav şansa ţării de a se redresa economic şi şansa cetăţenilor săi de a spera la mai bine. Stim că Fondul Monetar Internaţional a anunţat în urmă cu o săptămână că România se află pe antepenultimul loc într-un top al măsurilor anticriză adoptate de către guvernul său. De asemenea, mai ştim că o comisie de cercetători ai Universităţii din Munchen au stabilit că prestaţia Guvernului României privitor la aceleaşi măsuri anticriză poate fi notată cu nota 1,7 într-o grilă de 1 la 9.
Acestea sunt, cu adevărat, doar două dintre semnalele negative care ar fi trebuit să pună pe gânduri un preşedinte responsabil. Din păcate, România este extrem de departe de şansa de a deţine un astfel de reprezentant la vârful său. Revenind la şansa de a guverna pe o majoritate stabilă într-o perioadă neagră din punct de vedere economico-financiar, trebuie spus că oricâţi opozanţi şi-a găsit formula unei largi coaliţii pentru România PDL – PSD, aceasta a avut şansa istorică de a demonstra că patimile politice nu contează atunci când este vorba de “scoaterea corabiei din furtună”.
Din păcate, după ce Alianţa DA a fost torpilată direct din dealul Cotroceniului, anulându-se şansa ca o largă coaliţie de dreapta să se impună într-o Românie condusă de prea multe ori de stânga din 1990 încoace, am asistat, începând de luni dimineaţa, la torpilarea noii coaliţii care ar fi putut cu siguranţă să-şi demonstreze eficienţa în cele din urmă, cel puţin dacă ne gândim la majoritatea parlamentară fără precedent de care s-a bucurat. E drept că cele două rapoarte ale FMI şi ale cercetătorilor Universităţii din Munchen despre lipsa măsurilor anticriză par să contrazică cele de mai sus. Dar putem spera, oare, începând de ieri-seară, că România va fi condusă mai bine şi mai eficient doar pentru că la conducerea tuturor butoanelor se află exclusiv un partid?
Dacă mulţi dintre miniştrii care de aseară deţin două portofolii nu au reuşit să fie eficienţi conducând un singur minister, putem, oare, spera că aceştia vor izbuti să ofere măsuri şi soluţii atunci când se ocupă de două domenii adesea extrem de diferite? Putem crede, oare, că doamna ministru Udrea este capabilă să coordoneze eficient şi Ministerul Mediului după ce a dat atâtea rateuri încercând să coordoneze turismul românesc?
Putem crede că domnul Videanu se va descurca şi la Sănătate după ce Domnia Sa încă nu a reuşit să înţeleagă exact despre ce este vorba la Economie şi Industrii? Dar domnul Predoiu va reuşi să suplinească izolarea de care, din păcate, au parte preşedintele României şi România după ce Domnia Sa s-a dovedit incapabil să ţină în frâu Justiţia şi să elaboreze nişte coduri cu adevărat pentru o Românie a secolului XXI? Va reuşi doamna Plăcintă de la Tineret să coordoneze şi relaţia cu un Parlament care, începând de astăzi, este majoritar antiguvernamental şi antiprezidenţial? Dar domnul Pogea?
Acel domn Pogea, care va rămâne în istorie drept gropar al firmelor mici şi mijlocii, acel domn Pogea, care a introdus şi apoi a revenit la câteva luni asupra “sicriului forfetar”? Va reuşi Domnia Sa să coordoneze eficient şi activitatea Ministerului Muncii, şi a milioanelor de pensionari ai României? Experienţa tristă cu privire la Domnia Sa, cu precădere în privinţa aptitudinilor manageriale şi a unor societăţi tip Siderurgica Hunedoara ne spune altceva... Dar domnul Boc, sărmanul nostru clujean, a căror prestaţie şi supunere oarbă în faţa Cotroceniului au ajuns subiect predilect de glumă şi bancuri?
Va reuşi stimabilul şi simpaticul nostru fost primar şi profesor la UBB să ţină frâiele unui Minister al Educaţiei şi Cercetării în care sindicaliştii sunt mai puternici decât oricând? Revenind la Ministerul ale cărui prerogative ar fi trebuit să le preia premierul, am spus-o şi ieri, continuu s-o spun şi astăzi, consider că menţinerea politicii lui Cristian Diaconescu la Externe – poate cel mai bun ministru al PSD din Cabinetul Boc – l-ar fi onorat şi obligat pe premierul de la Cluj. Prerogativele de la Externe i s-ar fi potrivit cu siguranţă unui premier care se respectă şi care crede în şansa Cabinetului său şi a României. Singurii în care am deplină încredere, ca observator de mult timp al scenei publice, că se vor descurca şi în noua situaţie creată sunt miniştrii Blaga şi Berceanu.
Vasile Blaga a mai fost Ministru al Administraţiei şi Internelor şi cunoaşte extrem de bine cum şi ce trebuie făcut într-un minister cu adevărat complicat, iar Radu Berceanu are suficientă experienţă şi forţă de a ieşi cu faţa curată din noua provocare, chiar dacă legătura dintre Transporturi şi Agricultură este că trenurile de la SNCFR taie lanurile de porumb şi grâu ale ţărişoarei. Cum va arăta România în momentul în care moţiunea de cenzură iniţiată de liberali va fi susţinută săptămâna viitoare şi de către parlamentarii PSD radicalizaţi împotriva guvernului girat de către preşedinte?
Oare, chiar nimeni nu-i poate spune preşedintelui în funcţie că ţara nu poate fi condusă doar prin smucituri şi războaie personale? Chiar nimeni din PDL nu-i poate spune preşedintelui că, şi în cazul în care va câştiga alegerile din 6 decembrie, PDL va fi în situaţia de a guverna la fel de minoritar România ca şi în acest moment?
Chiar atât de sigur este preşedintele că PNL, PSD, UDMR sau anumiţi reprezentanţi ai acestor partide vor trăda eventual după 7 decembrie? Dar dacă oficialii acestor partide vor lua exemplul altor trei partide car, ce-i drept, se mişcau pe scena politică din Republica Moldova? Oare, chiar nimeni nu poate să-i spună lui Traian Băsescu faptul că este cel care a generat această criză politică de proporţii? Si nimeni nu poate să-i atragă atenţia, dintre apropiaţii săi, că al său comportament se îndreaptă încet şi sigur spre al unui lider de tip Hugo Chavez sau Lukaşenko?
Citiţi şi noul www.raresbogdan.ro, cu însemnări, observaţii, comentarii şi analize zilnice ale editorialistului ZIUA de CLUJ.
