Un septembrie în flăcări. Şi atât

Un septembrie în flăcări. Şi atât
...sau “Prezidenţiabilii imposibili”! În anul în care mă năşteam apăruse pe marile ecrane “Un august în flăcări”, regizat de Dan Piţa şi Alexandru Tatos, cu o scenografie de Eugen Barbu, difuzat masiv apoi şi pe micile ecrane, astfel încât să ajungă în mintea tuturor românilor.

Cu o distribuţie de excepţie, avându-i în componenţă pe Toma Caragiu, Amza Pellea, Marga Barbu, Octavian Cotescu, Liviu Ciulei, Ernest Maftei, George Constantin, Ovidiu Iuliu Moldovan, Cornel Coman, Szobi Cseh şi veşnic tânărul Florin Piersic de Cluj. în anul de graţie 2009, luna septembrie este decisivă pentru cum va arăta România următorilor 10 ani.

 

Acum suntem, din păcate, doar figuranţi într-un film în care actorii sunt nişte personaje ciudate şi lipsite de talent ce chiar îşi închipuie că pot să se impună şi să rămână în mintea românilor asemeni lui Carol al II-lea, Cuza, Carol I, Ferdinand, Antonescu, Nicolae Iorga, I.G. Duca, Iuliu Maniu, I.C. Brătianu, Petre Carp, Marghiloman, Argetoianu, Averescu, Goga, Tătărăscu, Ion Mihalache, Alexandru Vaida-Voievod, Virgil Madgearu... Nici măcar nu merită să le rostesc numele acelor şobolani care încearcă să se impună pe scena politică în acest moment, la nivel naţional. Asemănările sunt pur şi simplu inexistente. Cu toate acestea, vom fi nevoiţi să uzăm de dreptul cetăţenesc de a alege.

 

 Din nefericire, la dispoziţie avem, poate, cea mai inconsistentă şi jenantă garnitură de prezidenţiabili din ultimii 20 de ani. Un Traian Băsescu hidos şi dovedit mizerabil ca şi comportament prezidenţial, dar îndeajuns de mitocan, de beţivan şi de curvar pentru a atrage încă simpatia unor mase largi de români ce apreciază hăhăitul şi geamparalele la ceas de seară. Un Mircea Geoană cel puţin incoerent, inconsistent şi lipsit de hotărâre, adică un fel de copie cu cravată a unui adevărat prezidenţiabil.

 

Un Crin Antonescu fără partid de forţă şi fără expertiză suficientă în actul conducerii chiar şi a unei scări de bloc, încercând insuficient să suplinească lipsa de experienţă cu un discurs elegant construit lingvistico-cultural. Un Duda asemeni unui actor slab ce nu reuşeşte să convingă încă nici măcar în rolul primit, de principe de România .

 

Un tribun cu un comportament de nebun şi un nebun ce se visează tribun. Adică două personaje, Vadim şi Gigi, ce se luptă în urlete pe acelaşi electorat confuz şi sărăcit de criză.Un Hun(or) ce va încerca, pur şi simplu, să adune suficiente voturi pentru a-şi exercita în propria formaţiune politică potenţialul de şantaj la susţinerea candidatului pentru turul II, la schimb cu oşciorul dulce al cooptării la guvernare.

 

Şi, poate, în curând, un doctor confuz ce nu a reuşit încă să vindece capitala, dar care îşi negociază cercetările DNA şi dosarele de la Parchet, alături de CD-urile cu înregistrări, în schimbul intrării în cursa prezidenţială. Adică, un fel de încurcă lume! Mai avem, oare, altceva la ofertă şi am uitat? Sincer, nu cred. Memoria încă nu îmi joacă feste atât de grave, doar stomacul mă doare de scârbă... Cert este că încă din luna aceasta vom putea şti cine ne este preşedinte pentru următorii 5 ani, începând din 6 decembrie anul acesta.

 

 Este ultima lună când dezvăluirile vor mai conta în asemenea măsură, încât să oprească un candidat sau altul de a se mai înscrie în cursă. De asemenea, este ultima lună când se mai poate destructura electoratul unuia sau altuia. Octombrie şi noiembrie vor sta exclusiv sub semnul campaniei electorale, iar nimic şi nimeni nu vor mai putea influenţa nucleele dure ale partidelor şi candidaţilor.

 

Activiştii şi militanţii vor încerca să mobilizeze România adormită în favoarea unui candidat sau a altuia. Apariţia unor informaţii şi dosare interesante, scăpate “întâmplător” de serviciile de informaţii care refuză să mai fie capturate de un singur om, alături de criza economică crâncenă, măsurile impopulare ale Guvernului şi posibilele reacţii ostile din străinătate ar mai putea schimba ceva...

 

Marea problemă este însă şi în acest caz cine merită să câştige alegerile prezidenţiale din acest an? Cu adevărat, nici unul dintre personaje nu se înscrie în matricea unui preşedinte respectat! Oamenii ce ar putea primi respectul ţării stau încă deoparte, din păcate. Mugur Isărescu, Andrei Marga, Ion Ţiriac, Andrei Pleşu sau chiar Răzvan Ungureanu preferă să privească cum în România non-valorile se întrec în băi de mulţime şi geamparale filmate. Poate, peste 5 ani va fi altfel...

 

(Citiţi şi noul www.raresbogdan.ro, cu însemnări, observaţii, analize şi comentarii zilnice ale editorialistului ZIUA de CLUJ.)

 

Comenteaza