A explodat buboiul “fabricilor de diplome”

Cârdăşia dintre politicieni, judecători, procurori, poliţişti, cadre ale armatei, reprezentanţi ai serviciilor de informaţii şi alţi reprezentanţi de seamă ai sistemului public românesc a permis apariţia unor pseudo-instituţii de învăţământ, în realitate adevărate “fabrici de diplome”!

 Toate acestea, prin intermediul unor dascăli care, din sărăcie sau, pur şi simplu, dorinţă de trai decent, că de îmbogăţire rapidă nu pot fi acuzaţi decât unii, au preferat să uite de profesiunea de credinţă în detrimentul unor interese strict de supravieţuire sau financiare!

 

 Cei care astăzi suferă sunt sutele de mii de tineri care au ajuns în aceste instituţii mult prea mulţi ani supervizate de Ministerul învăţământului, Comisia de acreditare şi Comisiile de învăţământ din Camera Deputaţilor şi Senat şi cărora le sunt puse în discuţie calitatea studiilor. Probabil, singurii care nu pot fi acuzaţi de nimic sunt acei tineri care efectiv au dorit să studieze pentru a obţine o diplomă şi pentru ca în cele din urmă să aibă şanse în plus la o prezumtivă angajare. Din păcate însă, printre aceşti tineri studenţi şi-au făcut loc o serie de indivizi care nu doreau decât ca pe cărţile de vizită să le scrie o titulatură şi, eventual, un titlu de doctor!

 

Cazul Spiru Haret nu este decât unul, poate cel mai răsunător ca număr de studenţi scoşi pe bandă rulantă, dintr-o mulţime de alte cazuri similare! Spre exemplu, la Cluj ar merita un studiu aprofundat cazul fostei Universităţi Româno-Arabe transformată, printr-o tumbă de marketing, în actuala Universitate Bogdan Vodă, patronată de un personaj cel puţin dubios, dar care a reuşit, printr-o generozitate nedisimulată, să devină un intim al puternicilor zilei din Justiţie, Poliţie sau serviciile de informaţii.

 

înainte însă de a reveni şi a ne apleca asupra subiectului universităţii “Bogdan Vodă” din Cluj, precum şi a altor universităţi de învăţământ superior acreditate în timp, mai trebuie spus că, în niciun caz, analiza  situaţiei acestor instituţii nu trebuie considerată un atac împotriva unor generatoare de personalităţi titrate, ci pur şi simplu dezvăluiri despre nişte societăţi comerciale care, întâmplător, au ajuns să-şi facă banii prin oferirea de cultură şi învăţare.

 

De-a lungul timpului, nimeni nu a luat problema în mână, în România, deoarece, pe de o parte, discutăm de câteva sute de mii de votanţi care, dacă luăm în calcul toate generaţiile de absolvenţi, precum şi corpul profesoral şi alţii care lucrează în cadrul acestor instituţii, realizăm că au un potenţial electoral imens. Bătăliile electorale, alături de sumele uriaşe puse la bătaie de patronii acestor universităţi, au oprit orice iniţiativă a ministerului învăţământului de-a lungul timpului şi a comisiilor de specialitate ale Parlamentului României.

 

Scandalul “Spiru Haret” a început cu ceva vreme în urmă, în cadrul comisiei senatoriale de învăţământ, iar în demascarea mizeriilor de acolo un rol foarte important l-a avut chiar preşedintele acestei comisii, senatorul clujean Mihail Hărdău, fost ministru al învăţământului. Din păcate, Domnia Sa, din prea multă decenţă sau din interese şi disciplină de partid, va refuza, probabil, să ne spună la ce presiuni a fost supus de la începutul acestui an de către personaje care pendulează cu generozitate în jurul acestor fabrici de bani.

 

Sigur că acum, dată fiind apropierea campaniei electorale, bătălia pentru cei 147.000 de licenţiaţi ai Universităţii “Spiru Haret” are alte conotaţii. în timp ce Ecaterina Andronescu a părut dispusă să meargă până la capăt în problema “Spiru”, veritabilul intelectual de stânga Marean Vanghelie şi chiar preşedintele PSD Mircea Geoană au oprit-o pe Abramburica din cruciada începută. în război a intervenit, chiar ieri după-amiază, însuşi preşedintele României, Traian Băsescu, un alt candidat pentru fotoliul de la Cotroceni la sfârşitul acestui an, care în încercarea disperată de a câştiga voturile celor ce au avut sau au legătură cu Spiru Haret, ne spunea că “ceea ce vedem e rezultatul luptei unor interese ale învăţământului de stat în detrimentul celui privat”.

 

 Adică, declaraţia lui Băsescu nu poate fi tradusă decât în oglindă cu cea a lui Mircea Geoană şi Marean Vanghelie, care ne vorbeau despre studentul “de bună- credinţă” de la Spiru Haret. De cealaltă parte, rectorul Aurelian Bondrea atacă învăţământul de stat, care ar fi, în opinia Domniei Sale, “cel puţin ilegal”, deoarece practică şi învăţământ “cu taxă”.

 

Cert este că cele patru mari universităţi ale României, Universitatea Bucureşti, Universitatea “Babeş-Bolyai” Cluj, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi Universitatea de Vest din Timişoara, au anunţat ieri, prin vocea rectorilor, că vor duce problema universităţilor private din România spre analiza Comisiei Europene. Buboiul s-a spart, în acest moment este indubitabil, şi puroiul acestuia a depăşit graniţele României. Revenind la Cluj şi ale sale universităţi private, ar merita analizată de către colegii mei jurnalişti, atât de la ZIUA de CLUJ, cât şi de la alte instituţii media, lista de absolvenţi licenţiaţi şi doctoranzi, precum şi a celor care, în timp, au predat cu normă întreagă sau prin asociere la universităţile respective.

 

La “Bogdan Vodă”, de pildă, cu siguranţă vor avea surpriza să descopere că o bună parte dintre doctoranzi, dar şi dintre cadrele didactice, sunt poliţişti, foşti procurori, foşti judecători sau reprezentanţi de seamă ai serviciilor de informaţii de pe raza zonală Cluj. Poate nu ar fi lipsit de interes ca acei lucrători ai acestor instituţii, care nu s-au vândut pentru un pumn de arginţi, să facă o verificare atentă a banilor scurşi din conturile multimilionarului în dolari de origine arabă Hadi Jaradat, cel care patronează universitatea româno-arabă cu sediul la Cluj-Napoca, după o scurtă haltă la Baia Mare. Surprizele în cazul domnului Hadi pot fi mult mai spectaculoase decât în cazul “Spiru Haret”. Totul este să existe şi o dorinţă reală pentru controlul asupra acestui individ.

 

P.S. Din păcate, nu am reuşit să comentez luni teribila întâmplare de la Sf. Gheorghe, avându-i ca protagonişti pe preşedintele Traian Băsescu şi  pe etnicii maghiari de acolo. Am văzut, însă, reacţia ulterioară a presei scrise şi am stat de vorbă cu un distins prieten care mi-a relatat reacţiile televiziunilor.

 

 Mi se pare inadmisibil să transformi o chestiune de siguranţă naţională într-o dispută electorală şi să nu recunoşti faptul că Traian Băsescu a avut perfectă dreptate la Sf. Gheorghe şi a procedat responsabil, ca un preşedinte de stat unitar. Inadmisibilă mi s-a părut şi lipsa de reacţie a politicienilor români din Ardeal cu privire la subiect, cu o singură excepţie notabilă, deputatul de Cluj Daniel Buda.

 

Tocmai pentru că nu pot rămâne lucrurile necomentate, chiar dacă voi fi nevoit să mă plasez de aceeaşi parte a baricadei cu preşedintele Băsescu, voi semna un editorial în ediţia de mâine despre acest subiect controversat.