Zece ani pentru trezirea Guvernului Boc

A fost nevoie de zece ani şi de un scandal care a răscolit nemilos viscerele democrat-liberalilor pentru ca Guvernul Boc să-şi rememoreze că are la îndemână un instrument care, de la sine putere, nu permite derapaje de genul celui de la Ministerul Tineretului şi Sportului, cazul Ridzi

. Concret: există două acte normative, unul de acum zece ani şi altul de acum patru, care, aplicate, nu ar permite în nici un fel scurgerile de bani publici la modul ordinar. Este vorba despre o Ordonanţă a Guvernului numărul 119 din 1999, privind controlul intern şi controlul financiar preventiv şi normele de aplicare ale acestei ordonanţe, cuprinse în Ordinul Ministerului Finanţelor Publice numărul 946 din 2005, pentru aprobarea Codului controlului intern, cuprinzând standardele de management/control intern la entităţile publice şi pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial. Aceste două acte normative pun bazele Sistemului de Control Managerial Intern, care veghează la utilizarea cu eficienţă, eficacitate şi economicitate a fondurilor publice.

 

Aceste două acte normative au fost evocate în paginile cotidianului nostru de un institut clujean, Institutul de Management Public, al cărui preşedinte, Aurelian Ghiţă, a susţinut că acest Sistem de Control Managerial Intern, prevăzut de actele noatre normative, dar şi de prevederile comunitare, nu este implementat în instituţiile publice. Mai pe româneşte, orice operaţiune (act cu efecte financiare asupra fondurilor şi patrimoniului public) dintr-o instituţie publică, până să ajungă să fie semnată de conducătorul acesteia, trece prin câteva filtre: secretarul instituţiei, controlul financiar preventiv propriu, în ministere există şi control financiar preventiv delegat, din Partea Ministerului Finanţelor Publice, audit.

 

Dacă măcar unul dintre aceste filtre funcţiona, nu se ajungea la “cazurile” Ridzi. Sau, cum spunea Aurelian Ghiţă, “doamna ministru s-a aşezat la bordul Ministerului, crezând că cei cinci “senzori” o vor avertiza la timp că sistemul managerial al ministerului are probleme grave, ceea ce nu s-a întâmplat”. Abia ieri şi-a adus aminte şi Guvernul Boc de existenţa acestor acte normative neaplicate. Boc a convocat o şedinţă extraordinară de Guvern, vineri seară, pe ordinea de zi a căreia a inclus un proiect de ordonanţă pentru completarea OG 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv.

 

Premierul Emil Boc a afirmat, la începutul şedinţei, că acest proiect este singurul aflat în discuţia Guvernului. “Va fi o şedinţă foarte scurtă. Obiectivul întâlnirii de Guvern este reglementarea printr-un proiect de ordonanţă simplă a corelării prevederilor Legii 500/2002 privind finanţele publice cu cele ale Ordonanţei 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv în privinţa modului de efectuare a cheltuielilor publice, act normativ care trebuie să fie adoptat pentru eliminarea acestor lucruri care nu se corelează în cele două acte normative şi pentru întărirea controlului cheltuielilor publice. Şedinţa va fi foarte scurtă, având un singur punct pe ordinea de zi, după aceea vor putea continua activităţile la ministere”, a spus Boc.

 

Proiectul stabileşte că Ministerul de Finanţe, prin unităţile de Trezorerie, nu mai efectuează plăţile pentru care controlorul financiar delegat a dat refuz de viză. Adică este pentru prima dată când nu se pune problema invers: cel mai important nu este faptul că podiumul de la 2 Mai a costat 70.000 de euro, ci cum a fost posibil ca acei bani să iasă din minister? Cine le-a dat drumul şi cine răspunde?

 

Unde au fost filtrele legale?

Şi pentru ca tacâmul să fie complet, cel care căuta măsuri pentru stoparea cheltuielilor publice cu dedicaţie, în 1999, când a fost emisă ordonanţa cu pricina, era nimeni altul decât vajnicul Decebal Traian Remeş, acum cu serioase probleme “hepatice” din pricina a ceva caltaboşi şi pălincă. Iar cel care a emis ordinul 946 / 2005, referitor la Codul controlului intern, cuprinzând standarde de management/control intern la entităţile publice pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial era ministrul de atunci al Finanţelor, Ionuţ Popescu, actualmente consilier de stat pe probleme economice al premierului Emil Boc. Cum îi zice la boala aia de memorie? Demisie?