Vreau să spun, cu toată sinceritatea, că prin acţiunea lor de amploare au reuşit să suplinească pe deplin şi bine argumentat, Societatea Civilă, absolut inexistentă, ca manifestare publică, în oraşul nostru. Aceasta, în ciuda faptului că oraşul este “populat” cu mii de intelectuali, mulţi dintre ei aflaţi în prima linie a profesionalismului pentru care s-au pregătit.
Revenind însă la arhitecţi, şi ei o “breaslă” de elită în Cluj-Napoca, situată în eşalonul de avangardă al intelectualităţii clujene, rămâi, totuşi, siderat de ceea ce se întâmplă în oraş în materie de urbanism şi zestre imobiliară, de apariţia unor rupturi ale stilurilor arhitectonice din perimetrul istoric al Cetăţii, care, de fapt, urâţesc urbea.
Să dau cîteva exemple. Să luăm, de pildă, clădirea albastră a Romtelecom, acum sediul Groupama - BT de pe Bd. Regele Ferdinand, colţ cu str. Bariţiu. Ei bine, frumoasă în sine, interesantă ca sistem volumetric şi tratare plastică, prin materialele folosite-mai mult sticlă şi metal - amplasarea ei acolo a stricat tot farmecul unei artere comerciale de centru. Nimic din noua construcţie nu se potriveşte cu arhitectura veche din jur, cu plastica faţadelor, atât de frumoase, moştenite; şi, mai ales, ea a fragmentat simetria formată de casele cu turn din cele patru colţuri ale acestei intersecţii mari. Iar dacă priveşti atent imobilul de vizavi, rămâi uimit de frumuseţea lui, de “podoabele” decorative ale faţadei şi de concepţia arhitectonică tradiţională, stilulul gotic fiind pregnant etalat, ne- lipsind frumoasele coloane ce pleacă din balcon şi susţin, parcă, zona de sus a clădirii, de asemenea decorată cu un “medalion” extrem de bogat în stucaturi decorative ....
Ei bine, prin comparaţie, dintre cele două clădiri- una veche şi alta nouă, aşezate faţă - n faţă, ca într-un duel al stilurilor, “clădirea albastră” este “înfrântă”. Privind-o, te întrebi mirat: unde a fost comisia de urbanism a primăriei şi cum de a permis amplasarea unor astfel de clădiri în centrul istoric al oraşului?! Pentru că nu e, din păcate, singura amplasată între clădiri vechi, cu alură istorică. Astfel de construcţii găsim şi în Piaţa Mihai Viteazu, şi pe str. Bariţiu, toate lansate sub semnul “arhitecturii moderne”, dar într-un context urbanistic ce nu li se potriveşte deloc... Iar mai nou, priviţi ce a ieşit din Magazinul Central - pe care şi arhitecţii, şi constructorii din vremea comunismului au ţinut să-l aducă mai aproape de arhitectura străzii Regele Ferdinand- şi observaţi că nu se încadrează deloc în această ambianţă a unei artere comerciale vechi, şi ea de mare frumuseţe prin plastica faţadelor moştenite!
Cu toate acestea, nimeni n-a protestat, n-am auzit glasul revoltat al nici unui arhitect, nici chiar al şcolii superioare de arhitectură pe care o avem în oraş. Ca să nu mai vorbim de primărie, care tace mâlc chiar şi când se înalţă construcţii fără autorizaţie, cum a fost cazul hotelului Cristian din Piaţa Mihai Viteazu, despre care fostul vice Adrian Popa mi-a declarat, la vremea sa, “mâine nu-l vei mai vedea, îl dăm jos”. Aiurea... Şi atunci nu e firesc să crezi că, de fapt, aceşti oameni, arhitecţii, cu mare responsabilitate pentru viitorul oraşului, se acoperă, din interese meschine, probabil, unul pe altul ?!!...
N-am auzit ca vreun arhitect să ceară, oficial, primăriei ca toate construcţiile noi din perimetrul centrului istoric să se alinieze, pentru faţade măcar, prin ancadramentele geamurilor şi portalurilor la stilurile existente, abordând o plastică potrivit restaurărilor fidele. Aşa cum s-a făcut în vest, în timpul reconstrucţiei oraşelor distruse de război, şi chiar pe str. Horea când, cu tot comunismul, s-au construit blocurile distruse de bombardament, ţinându-se seama de tot ceea ce a fost mai frumos înainte. Dar pentru aceasta trebuie să-ţi iubeşti oraşul, iar viitorul lui urbanistic să-l pui înaintea oricăror interese egoiste de câştiguri mari, cu orice preţ. Eu, însă, cred în vorba poetului: “speranţa nu moare”. Mai ales că Primăria are acum un arhitect-şef în persoana unei Doamne. S-o vedem însă la treabă...
