Aceştia sunt pe cale să nenorocească definitiv faţa Clujului! In timp ce Boc s-a lăsat fraierit din neştiinţă, poate, cei trei de acum, Apostu-Moisin sau Laszlo, mi-e teamă că se lasă fraieriţi cu bună ştiinţă sau, Doamne fereşte, interesat!? Ceea ce ar fi, cu adevărat, păcat! Cu ce vă mândriţi, Dumneavoastră, ca şi clujeni, noi- ca şi trăitori în ceea ce continuăm să visăm că va fi capitala Ardealului? Ce le arătăm, oare, celor care vin în vizită sau copiilor care încep să înţeleagă faţa oraşului în care s-au născut?
Ducem, oare, vizitatorii Clujului sau grupurile de copii de grădiniţă, sau de şcoală primară pe Mehedinţi ori Grigore Alexandrescu- în cartierul-dormitor Mănăştur, în groapa din Mărăşti, pe Titulescu prăfuit şi zgomotos, pe Observatorului în Zorilor, la blocurile lamă din Gheorgheni sau la acelea din Grigorescu? Sau insistăm să le arătăm noile dezastre urbanistice, zone scăpate total de sub control, din Bună Ziua, Câmpului, Europa sau Borhanci?
Am avea să le arătăm în noile cartiere ale Clujului mai mult decât le putem arăta musafirilor noştri în cartierele de blocuri desăvârşite în anii Epocii de Aur? Cu siguranţă, nu! Sau, poate, Da, însă doar ca măsură a dezastrului total! Ca măsură a faptului că se poate şi mai rău! Unde mergeţi duminică după-amiază la plimbare cu familia, prietenii sau oaspeţii? Ce le arătaţi copiilor Dumneavoastră înainte de toate? Nu cumva, cele două catedrale maiestuoase ale oraşului, ortodoxă şi romano-catolică? Nu clădirea Universităţii Babeş-Bolyai de pe Kogălniceanu? Nu clădirile Clinicilor?
Sau impozanta clădire a BCU? în ce pieţe vă plimbaţi? Nu în Piaţa Muzeului, în Piaţa Unirii - în jurul splendidului grup statuar al lui Matei Corvin? Nu cumva pe străduţele din jurul Casei Matei şi ale Muzeului de Istorie a Transilvaniei? Nu pe străduţele de la baza zidului Cetăţii de odinioară? Nu pe sub teii - ultimii în viaţă din zona centrală -ce pleacă de la vechea clădire Echinox până la statuia Sfântului Gheorghe pe strada Kogălniceanu? Nu pe aleile Grădinii Botanice? Nu pe Cetăţuie? Ce ar fi, oare, Clujul fără Palatul Banffy? Dar fără clădirea Teatrului Naţional? Dar fără multitudinea de biserici, care mai de care mai spectaculoasă? Cum ar arăta, mă întreb, centrul oraşului fără clădirea minunată a vechiului hotel NewYork?
Dar fără strada Maniu cu clădirile sale în oglindă? Dar fără Andrei Mureşanu, cel mai bine pus la punct cartier ca sistematizare gândită încă de la începutul secolului 19 şi care a a fost şi el afectat de expansiunea prostului gust şi al dispreţului faţă de reguli, în ultimii 5 ani? Clujul fără toate acestea ar fi şters şi sterp! Deşi toţi conştientizăm acest lucru, poate inclusiv arhitecţii şi urbaniştii care l-au fraierit pe Boc şi continuă să-l fraierească pe Apostu, faţa Clujului se schimbă cu fiecare zi ce trece din rău în mai rău!
Ca să nu fiu de un pesimism total, trebuie să admit că m-am bucurat să văd, în ultimii 5 ani, piatra cubică refolosită de pe Republicii în zona Casei Matei şi a Pieţei Muzeului, când am văzut iluminarea minunată a Catedralei Ortodoxe şi a Teatrului Naţional şi... cam atât! Din păcate.
Am avut până zilele trecute, când mi-a pierit orice speranţă izbindu-mă de cele trei “silozuri” de pe Eroilor, naivitatea să cred că dacă s-a putut la Sibiu, la Braşov sau în Salzburg, Graz, Linz ori Innsbruck, se va vedea, păstrând proporţiile, şi la noi, la Cluj! Ceea ce a ieşit din reabilitarea centrului se poate vedea cu ochiul liber, dacă nu cumva praful de pe noul Bulevard al Ororilor - cum comenta sarcastic un hâtru pe www.ziuadecj.ro- vă împiedică să vedeţi frumuseţea unor corpuri de iluminat tip StarTrek mult prea înalte şi mult prea dese!? Sau dacă soarele vă va lăsa să admiraţi frumuseţea faţadelor din jur, având în vedere că, şi la maturitate, coroana arborilor de pe pietonală va fi mult prea îndepărtată pentru a da umbră celor ce se vor afla la shopping!
Dar stâlpii de afişaj, cu o înălţime de peste 4 m, cum vi se par? Nu sunt mult prea “maiestuoşi” şi mult prea aproape de faţadele clădirilor, furând din frumuseţea acestora? Dacă au dorit să fie o copie a celor de pe ringul vienez, trebuie ţinut cont că pe Stubenring lăţimea bulevardului este de vreo 5 ori mai mare!Dar mobilierul urban vă place? Oare, alţii- din Praga, Budapesta sau...
Dar poate cea mai pregnantă amprentă asupra noului pietonal grotesc o reprezintă multitudinea de griuri în dalaj, în culoarea corpurilor de iluminat, în culoarea băncilor, a jardinierelor, a ţarcurilor de biciclete şi chiar a celor trei stâlpi de afişaj absolut siniştri, înfipţi, pur şi simplu, în mijlocul oraşului! Luate fiecare în parte, obiectele de mobilier urban sunt frumoase, sunt, în general, de calitate, însă nu se potrivesc cu faţa oraşului! Sunt perfecte pentru Frankfurt, poate, chiar pentru Defense-ul parizian sau “centrul civic” bucureştean, dar ce legătură au aceste obiecte cu centrul Clujului?
Intr-un drept la replică remis redacţiei şi publicat integral, arhitectul Eugen Pănescu ne spunea că “Respectul faţă de cadrul arhitectural istoric înseamnă, dimpotrivă, punerea sa în scenă printr-o diferenţiere între acesta şi noua amenajare(...) a fost exclusă din start opţiunea unei mobilări urbane cu tentă istoricistă, adică a unei imitaţii a stilurilor arhitecturale vizibile pe faţade(...) Armonizarea unei intervenţii într-un context valoros, indiferent de epoca din care provine, nu se face prin pastişe creatoare de confuzie între vechi şi nou, ci printr-o exprimare sinceră a contemporaneităţii... !" (Fără comentarii, spun eu!).
Asta a fost opţiunea celor care i-au luat minţile lui Boc şi echipei sale de acum patru ani şi de acum! Domnii arhitecţi Iancu, Pănescu, Ţigănaş, Borda sau distinsa doamnă Agachi au pus mâna pe faţa noului Cluj aşa cum în vremea lui Funar, arhitecţii Vitoc, Zamfir, Salvanu sau Elkan şi-au pus amprenta pe oraş! Ceea ce a ieşit şi într-o situaţie, şi în cealaltă se poate vedea cu ochiul liber şi fără a avea studii de specialitate aprofundate!
